Pentru a combate răul în mod eficient, copiii Sfintei Biserici nu au decât o singură cale de urmat: aceea de a accepta cu simplitate și docilitate învățăturile Catedrei lui Petru, fie ele ex cathedra sau nu, și de a-și conforma în mod absolut conduita, fie ea privată sau publică, fără a se lăsa influențați nici de o falsă prudență, nici de o falsă caritate: adevărata prudență și adevărata caritate rezidă într-o ascultare promptă și deplină.

I. DESPRE DATORIILE SOCIETĂȚII

1. Societatea are datorii?
R. Da, întocmai ca indivizii din care este alcătuită.

2. La ce se reduce datoria omului ca individ?
R. La a fi creștin: nimeni nu poate refuza binefacerea răscumpărării.

3. Oamenii au puterea de a nu voi să fie creștini?
R. Da, au această putere; dar ea constituie o imperfecțiune a libertății omenești.

4. Oamenii care se folosesc de această putere și nu voiesc să fie creștini, ce fac?
R. Păcătuiesc greu.

5. Dacă omul stăruiește în această voință până la moarte, ce i se va întâmpla?
R. I se va întâmpla acestui om ceea ce el însuși a voit: va fi izgonit pentru vecie din prezența lui Dumnezeu.

6. Are și societatea datoria de a fi creștină?
R. Da, și ea are datoria de a fi creștină, după cum are și puterea de a nu voi să fie astfel.

7. Păcătuiește societatea nefăcând voința de a fi creștină?
R. Da, păcătuiește, iar acest păcat nu va rămâne nepedepsit.

8. Cum va fi pedepsită o societate care păcătuiește?
R. Va fi pedepsită în această lume, pentru că existența ei se sfârșește în timp: va fi lovită de foamete, război, ciumă, petrol și alte calamități bine cunoscute neamului omenesc.

9. Cine reprezintă în principal societatea în lucrarea ei?
R. Legiuitorii sau guvernanții.

10. Care este datoria societății în legislația sa?
R. De a ocroti binele și de a pedepsi răul: aceasta este ceea ce s-a convenit a se numi teză.

11. Ce se înțelege prin ipoteză?
R. Sunt împrejurările mai mult sau mai puțin favorabile în care legiuitorii sunt chemați să aplice teza.

12. Ce este antiteza?
R. Este regula diavolului și contrariul tezei: a pedepsi binele, a ocroti răul.

II. PURTAREA GUVERNANȚILOR ÎN FAȚA TEZEI, A IPOTEZEI ȘI A ANTITEZEI

1. Trebuie legiuitorii să ocrotească întotdeauna orice bine și să pedepsească orice rău?
R. Nu; ei trebuie să țină seama de ipoteză, adică de starea morală a poporului căruia îi sunt destinate legile: se pot abține de la a ocroti un anumit bine și de la a pedepsi un anumit rău; aceasta este ceea ce se numește toleranță.

2. Când și până la ce punct este îngăduită toleranța?
R. Atunci când și întrucât aplicarea tezei este imposibilă, inutilă sau vătămătoare: Ad impossibile, inutile aut nocivum nemo tenetur. (Nimeni nu este ținut să facă ceea ce este imposibil, inutil sau vătămător.)

3. Cum poate un legiuitor creștin să-și împlinească datoria în toată întinderea ei?
R. Îi este de ajuns să cunoască teza și să-și conformeze purtarea ei întrucât acest lucru este posibil și folositor; astfel va împlini plinătatea datoriei sale, pentru că legile lui, deși incomplete în raport cu teza, vor fi complete în raport cu ipoteza.

4. Poate toleranța răului să fie vreodată ridicată la demnitatea de drept, sau, cu alte cuvinte, oamenii care săvârșesc acte rele, lăsați nepedepsiți din pricina unor împrejurări nefaste, pot dobândi vreodată dreptul de a nu fi pedepsiți?
R. Niciodată; dar acești oameni vor avea o libertate de fapt și nu vor fi pedepsiți. Această libertate de fapt le va putea și le va trebui fi luată îndată ce împrejurările o vor îngădui. A acorda dreptul de a face răul înseamnă a cădea în antiteză.

5. Care trebuie să fie purtarea guvernanților în fața antitezei?
R. Ei trebuie să se îndepărteze de ea în chip absolut; legea nu poate, sub niciun pretext, să pedepsească ori să împiedice binele, să ocrotească ori să poruncească răul.

6. Libertățile așa-zis moderne sunt ele conforme cu regula dumnezeiască, adică cu teza, sau sunt inspirate de regula satanică?
R. Ele sunt în chip vădit aplicarea antitezei, deoarece, prin aceste libertăți, nu se mărginesc la a lăsa nepedepsite anumite încălcări ale legii lui Dumnezeu, ci garantează și ocrotesc libertatea răului, care duce la coruperea moravurilor și a spiritului și răspândește ciuma indiferentismului (Syllabus, prop. 79).

7. A realizat vreodată legea civilă desăvârșirea tezei?
R. Nu, pentru că omul este o ființă slabă și căzută.

8. A ajuns vreodată diavolul să stabilească în legile civile antiteza întreagă și deplină?
R. Nu, pentru că aceasta ar fi iadul pe pământ.

III. PURTAREA CELOR GUVERNAȚI ÎN FAȚA TEZEI, A IPOTEZEI ȘI A ANTITEZEI

1. Ce trebuie să facă cei guvernați într-o țară în care teza a fost realizată în mod relativ în lege?
R. Ei trebuie să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru marele har pe care li l-a acordat și să se străduiască să-l merite tot mai mult, păzind cu credincioșie legile lui Dumnezeu și ale Sfintei Biserici.

2. Ce trebuie să facă cei guvernați într-o țară în care guvernanții au fost constrânși, din pricina unor împrejurări nefaste, să nu aplice teza atât de riguros și să lase anumite rele nepedepsite?
R. Ei trebuie să lucreze, împreună cu guvernanții, la îndreptarea moravurilor, la dezvoltarea credinței și să facă astfel cu putință un pas către teză.

3. Ce trebuie să facă cei guvernați care au nenorocirea de a trăi în antiteză?
R. Datoriile pe care le vor avea de împlinit vor varia potrivit gradului de perversitate al legii: căci aceasta poate fie să poruncească să se facă răul, fie să oprească a se face binele, fie să pună pe același plan binele și răul, eroarea și adevărul.

4. Ce trebuie să facă cei guvernați, dacă legea poruncește să se facă răul?
R. Nu au decât să-i imite pe primii creștini, să spună non licet și să moară mai degrabă decât să asculte.

5. Ce trebuie să facă cei guvernați, dacă legea oprește a se face binele?
R. Dacă acest bine este necesar pentru mântuire, cei guvernați au datoria de a nu asculta și de a face tot ce este posibil pentru a-și procura acest bine lor înșiși și altora. Dacă acest bine nu este necesar, nu sunt întotdeauna ținuți să și-l procure în pofida legii.

6. Ce trebuie să facă cei guvernați, dacă legea este indiferentă, ca în Belgia, și pune pe același plan eroarea și adevărul?
R. Ei trebuie să geamă că trăiesc sub un regim atât de potrivnic regulii lui Dumnezeu și să facă tot ceea ce pot pentru a aduce schimbarea lui. În acest scop, vor face uz de libertatea pentru bine pe care legea le-o lasă, pentru a îndrepta ideile, a expune adevăratele principii și a face să se înțeleagă cât de mult urăște Dumnezeu aceste libertăți generale.

7. Care este datoria celor guvernați, dacă sunt chemați de guvern să ia parte la administrarea țării?
R. Ei pot și trebuie să aplice toate legile, toate regulamentele pe care nu le știu a fi contrare legii dumnezeiești și drepturilor Bisericii; nu pot, în niciun caz, să execute, să făgăduiască a executa sau să aprobe legi care sunt contrare acestora.