Actul de credință

Actul de credință exprimă adeziunea fermă la adevărurile revelate de Dumnezeu și învățate de Biserică. Se întemeiază pe virtutea teologică a credinței, primită la botez. Această rugăciune întărește mintea împotriva erorilor și hrănește fidelitatea doctrinară.

Dumnezeul meu, fiindcă Tu ești adevărul cel veșnic, cred tot ce ai descoperit sfintei Biserici catolice și ce ne învață ea; și anume cred că este un singur Dumnezeu în trei persoane deosebite: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh; cred că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om în sânul Preacuratei Fecioare Maria, prin puterea Sfântului Duh, și Se numește Isus Hristos, Care a pătimit și a murit pentru mântuirea noastră veșnică; cred că Dumnezeu răsplătește pe cei buni cu împărăția cerului și pedepsește pe cei răi cu iadul; și voiesc să trăiesc și să mor în această sfântă credință.
Amin.

Actul de nădejde

Actul de nădejde afirmă încrederea în făgăduințele lui Dumnezeu: viața veșnică și harurile necesare. Întemeiat pe milostivirea divină, combate deznădejdea și prezumția. Este recomandat zilnic pentru întărirea sufletului în speranța creștină.

Dumnezeul meu, fiindcă Tu ești atotputernic, nemărginit de bun și milostiv și împlinești făgăduințele Tale, nădăjduiesc iertarea păcatelor mele și împărăția cerului, pentru vredniciile lui Isus Hristos, prin faptele bune pe care nădăjduiesc să le fac cu ajutorul harului Tău.

Actul de dragoste

Actul de dragoste exprimă iubirea lui Dumnezeu pentru El Însuși, mai presus de toate. Izvorăște din harul sfințitor și unește sufletul cu Dumnezeu. Este central în viața spirituală, deoarece dragostea este cea mai mare dintre virtuți.

Dumnezeul meu, fiindcă Tu ești nemărginit de bun, Te iubesc mai presus de orice lucru și, din dragoste către Tine, iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi; și sunt hotărât să pierd mai bine toate, chiar viața mea, decât să Te mai mânii vreodată.

Actul de căință

Actul de căință exprimă durerea pentru păcate și hotărârea de a nu mai greși. Este esențial pentru primirea sacramentului spovezii. Potrivit tradiției, căința perfectă obține iertarea chiar înainte de mărturisire.

Doamne Dumnezeul meu, mă căiesc din toată inima de toate păcatele mele și le urăsc mai mult decât orice lucru, pentru că prin ele am pierdut harul Tău și împărăția cerului și m-am făcut vrednic de pedeapsa veșnică a iadului; dar mai mult mă căiesc pentru că, păcătuind, Te-am mâniat pe Tine, Părintele meu, Mântuitorul meu și Dumnezeul meu, atât de mare și atât de bun. Pentru aceasta mă hotărăsc, cu ajutorul harului Tău, să nu mai păcătuiesc și să fug de orice prilej de păcat.