Catehismul Sf. Pius X

2 : Rugăciunea


Capitolul I: Rugăciunea în general

Despre ce este vorba în a doua parte a Doctrinei creștine?

În a doua parte a Doctrinei creștine este vorba despre rugăciunea în general și, în special, despre Pater noster.

Ce este rugăciunea?

Rugăciunea este o înălțare a minții către Dumnezeu, ca să-L adorăm, să-I mulțumim și să-I cerem cele de care avem trebuință.

Cum se împarte rugăciunea?

Rugăciunea se împarte în rugăciune mentală și rugăciune vocală. Rugăciunea sau meditația mentală este aceea care se face numai cu mintea; rugăciunea vocală este aceea care se face cu cuvinte, însoțite de atenția minții și de evlavia inimii.

Este și o altă împărțire a rugăciunii?

Rugăciunea se mai poate împărți, dintr-un alt punct de vedere, în rugăciune particulară și rugăciune publică.

Ce este rugăciunea particulară?

Rugăciunea particulară este aceea pe care fiecare o face în parte pentru sine sau pentru alții.

Ce este rugăciunea publică?

Rugăciunea publică este aceea care se face de slujitorii sfinți, în numele Bisericii și pentru mântuirea poporului credincios. Se poate numi, de asemenea, publică rugăciunea făcută împreună și în chip văzut de credincioși, ca în procesiuni, în pelerinaje și în biserică.

Avem o nădejde întemeiată de a dobândi prin rugăciune ajutoarele și harurile de care avem trebuință?

Nădejdea de a dobândi de la Dumnezeu harurile de care avem trebuință se întemeiază pe făgăduințele lui Dumnezeu, atotputernic, preamilostiv și preafidel, și pe meritele lui Isus Hristos.

În numele cui trebuie să cerem de la Dumnezeu harurile care ne sunt trebuincioase?

Trebuie să cerem de la Dumnezeu harurile care ne sunt trebuincioase în numele lui Isus Hristos, precum El Însuși ne-a învățat și după rânduiala Bisericii, care încheie totdeauna rugăciunile sale cu aceste cuvinte: per Dominum nostrum Jesum Christum, adică: prin Domnul nostru Isus Hristos.

De ce trebuie să cerem de la Dumnezeu harurile în numele lui Isus Hristos?

Trebuie să cerem harurile în numele lui Isus Hristos, pentru că El este Mijlocitorul nostru și numai prin El putem avea intrare la tronul lui Dumnezeu.

Dacă rugăciunea are atâta putere, cum se face că atât de des rugăciunile noastre nu sunt ascultate?

De multe ori rugăciunile noastre nu sunt ascultate: fie pentru că cerem lucruri care nu sunt potrivite pentru mântuirea noastră veșnică, fie pentru că nu ne rugăm precum se cuvine.

Care sunt lucrurile pe care trebuie să le cerem mai ales de la Dumnezeu?

Trebuie să cerem mai ales de la Dumnezeu slava Sa, mântuirea noastră veșnică și mijloacele de a ajunge la ea.

Nu este îngăduit să cerem și bunuri vremelnice?

Ba da, este îngăduit să cerem și bunuri vremelnice, dar totdeauna cu condiția să fie după preasfânta Lui voie și să nu fie o piedică pentru mântuirea noastră veșnică.

Dacă Dumnezeu știe tot ceea ce ne este trebuincios, de ce trebuie să ne rugăm?

Deși Dumnezeu știe tot ceea ce ne este trebuincios, El voiește totuși să ne rugăm, pentru a recunoaște că El este Cel ce dă toate bunurile, pentru a-I arăta supunerea noastră smerită și pentru a merita binefacerile Sale.

Care este întâia și cea mai bună dispoziție pentru a face rugăciunile noastre rodnice?

Întâia și cea mai bună dispoziție pentru a face rodnice rugăciunile noastre este a fi în stare de har sau, dacă nu suntem, a dori cel puțin să ne întoarcem în această stare.

Ce alte dispoziții trebuie să avem pentru a ne ruga bine?

Pentru a ne ruga bine, dispozițiile cerute mai ales sunt: reculegerea, umilința, încrederea, stăruința și resemnarea.

Ce înseamnă a te ruga cu reculegere?

Înseamnă a cugeta că vorbim cu Dumnezeu și, prin urmare, trebuie să ne rugăm cu tot respectul și evlavia cu putință, ferindu-ne pe cât putem de împrăștiere, adică de orice gând străin de rugăciune.

Împrăștierile micșorează meritul rugăciunii?

Da, atunci când noi înșine le pricinuiam sau nu le alungăm cu grabă. Dar dacă facem tot ce putem ca să fim adunați în Dumnezeu, atunci împrăștierile nu micșorează meritul rugăciunii; ba chiar îl pot spori.

Ce trebuie să facem pentru a ne ruga cu reculegere?

Trebuie, înainte de rugăciune, să îndepărtăm toate prilejurile de împrăștiere, iar în timpul rugăciunii să ne gândim că suntem în prezența lui Dumnezeu, Care ne vede și ne ascultă.

Ce înseamnă a te ruga cu umilință?

Înseamnă a recunoaște cu sinceritate nevrednicia noastră, neputința noastră și mizeria noastră, însoțind rugăciunea de purtarea smerită a trupului.

Ce înseamnă a te ruga cu încredere?

Înseamnă că trebuie să avem nădejde tare că vom fi ascultați, dacă din aceasta va ieși slava lui Dumnezeu și adevăratul nostru bine.

Ce înseamnă a te ruga cu stăruință?

Înseamnă că nu trebuie să obosim rugându-ne, dacă Dumnezeu nu ne ascultă îndată, ci trebuie să continuăm a ne ruga cu și mai multă fierbințeală.

Ce înseamnă a te ruga cu resemnare?

Înseamnă că trebuie să ne supunem voinței lui Dumnezeu, Care știe mai bine decât noi ce este de trebuință pentru mântuirea noastră veșnică, chiar și atunci când rugăciunile noastre nu ar fi ascultate.

Ascultă Dumnezeu totdeauna rugăciunile bine făcute?

Da, Dumnezeu ascultă totdeauna rugăciunile bine făcute, dar în chipul pe care El îl știe a fi cel mai folositor mântuirii noastre veșnice, și nu totdeauna după voia noastră.

Ce roade lucrează în noi rugăciunea?

Rugăciunea ne face să recunoaștem atârnarea noastră în toate de Dumnezeu, Domnul cel suprem; ne face să cugetăm la lucrurile cerești; ne face să înaintăm în virtute; ne dobândește de la Dumnezeu milostivire; ne întărește în ispite; ne mângâie în necazuri; ne ajută în nevoi și ne dobândește harul stăruinței până la sfârșit.

Când trebuie mai ales să ne rugăm?

Trebuie să ne rugăm mai ales în primejdii, în ispite și în ceasul morții; în plus, trebuie să ne rugăm des și este bine a o face dimineața și seara și la începutul lucrărilor însemnate ale zilei.

Pentru cine trebuie să ne rugăm?

Trebuie să ne rugăm pentru toți: adică pentru noi înșine, pentru părinții noștri, pentru mai-marii noștri, pentru binefăcătorii noștri, pentru prietenii și vrăjmașii noștri; pentru întoarcerea păcătoșilor sărmani, a celor care sunt în afara adevăratei Biserici și pentru sufletele sfinte din purgatoriu.