CATEHISM DESPRE MODERNISM
DUPĂ ENCICLICA PASCENDI DOMINICI GREGIS A S. S. PAPA PIUS AL X-LEA

Părintele J.B. LEMIUS

Ediție integrală – Traducere fidelă în limba română – 1908 – 166p
Ediția Adevărul de Veacuri – în limba română (166p)

Scrisoarea Excelenței Sale Cardinalul Merry del Val către Autor

„O înaltă laudă, împreună cu expresia celei mai vii satisfacții, este ceea ce am plăcerea de a adresa Excelenței Voastre, în numele Suveranului Pontif, după ce I-am înmânat splendidul opuscule al Excelenței Voastre, purtând titlul: Catehism despre Modernism, după Enciclica Pascendi dominici gregis.

Caracterul documentului pontifical și natura erorilor condamnate în el puteau face anevoioasă înțelegerea promptă și deplină, în toate cele mai mici părți ale sale, a acestei foarte importante Enciclice; spun aceasta pentru clasele mai puțin cultivate și străine de mișcarea atât a doctrinelor bune, cât și a celor rele, precum și pentru acelea care, din nefericire, prea ușor deschise erorilor, mai ales când acestea se prezintă sub aparențe false științifice, nu sunt apoi destul de treze pentru a înțelege cu aceeași promptitudine cauza răului.

De aceea, ați făcut o lucrare de o utilitate deosebită, descompunând documentul în întrebări, după metoda simplă și unitară a Catehismului dumneavoastră, și făcându-l astfel accesibil chiar și inteligențelor mai puțin cultivate.

Sanctitatea Sa se bucură de lucrarea ingenioasă și rodnică a Excelenței Voastre și, lăudându-vă încă și pentru faptul că nu v-ați abătut întru nimic de la însăși litera Enciclicei, vă exprimă dorința de a vedea rodul acestei atât de oportune lucrări bucurându-se de o largă răspândire și vă acordă din inimă Binecuvântarea Apostolică.

După ce v-am făcut aceste comunicări, vă mulțumesc la rândul meu pentru exemplarul opusculei amintite, pe care mi l-ați oferit cu atâta amabilitate, și vă reînnoiesc sentimentele mele de foarte profundă stimă, cu care sunt al Excelenței Voastre, devotatul și preaiubitul slujitor,

R. Card. Merry del Val

PREAMBUL

DESPRE GRAVITATEA ERORILOR MODERNISTE

Care este prima datorie încredințată de Domnul nostru Suveranului Pontif ?
S. S. Pius al X-lea ne răspunde:
„Misiunii care Ne-a fost încredințată de sus, de a paște turma Domnului, Isus Hristos i-a atribuit, ca primă datorie, aceea de a păzi cu grijă geloasă depozitul tradițional al credinței, împotriva noutăților profane de limbaj, precum și împotriva contradicțiilor falsei științe.”

A fost această veghe necesară în toate veacurile ?
„Nu există, fără îndoială, niciun veac în care o astfel de veghe să nu fi fost necesară poporului creștin; căci niciodată nu au lipsit, ridicați de vrăjmașul neamului omenesc, oameni cu vorbire stricată (1), născocitori de noutăți și amăgitori (2), supuși erorii și târând la rândul lor în eroare (3).”

Acești oameni, supuși erorii și târând la rândul lor în eroare, sunt ei mai numeroși astăzi și ce scop urmăresc ?
„Trebuie să o recunoaștem, numărul vrăjmașilor Crucii lui Isus Hristos a crescut în chip uimitor în timpurile din urmă; aceștia, cu o artă cu totul nouă și deosebit de perfidă, se străduiesc să anihileze energiile vitale ale Bisericii și chiar, dacă ar putea, să răstoarne din temelii însăși împărăția lui Isus Hristos.”

De ce Suveranul Pontif nu poate păstra tăcerea ?
„A tăcea nu mai este cu putință, dacă nu voim să părem necredincioși celei mai sacre dintre datoriile Noastre și ca bunătatea de care am făcut uz până acum, în speranța unei îndreptări, să nu fie socotită drept uitare a îndatoririi Noastre.”

Unde se află astăzi făuritorii de erori ? Sunt ei dușmani declarați ?
„Ceea ce ne obligă mai ales să vorbim fără întârziere — adaugă sfântul Pontif — este că făuritorii de erori nu trebuie căutați astăzi printre dușmanii declarați. Ei se ascund, și aceasta este un motiv de temere și de adâncă neliniște, chiar în sânul și în inima Bisericii, cu atât mai primejdioși cu cât sunt mai puțin arătați pe față.”

Preasfinte Părinte, acești dușmani ascunși se găsesc printre catolici ? Se descoperă ei printre preoți ?
Da.
„Vorbim despre un mare număr de laici catolici și, ceea ce este și mai de plâns, despre preoți, care, sub pretextul iubirii față de Biserică, lipsiți cu desăvârșire de filozofie și teologie serioasă, dar pătrunși până în măduva oaselor de veninul erorii, sorbit de la adversarii credinței catolice, se prezintă, cu disprețul oricărei modestii, ca reformatori ai Bisericii.”

Acești laici catolici, acești preoți care se prezintă drept reformatori ai Bisericii, îndrăznesc ei să atace opera lui Isus Hristos și însăși persoana Domnului nostru Isus Hristos ?
„În rânduri strânse, ei atacă cu îndrăzneală tot ceea ce este mai sacru în opera lui Isus Hristos, fără a respecta însăși persoana Sa, pe care o coboară, printr-o temeritate sacrilegă, până la simpla și pura umanitate.”

Dar acești oameni se vor mira că sunt socotiți printre dușmanii sfintei Biserici ?
„Acești oameni se pot mira că îi socotim printre dușmanii Bisericii. Nimeni nu se va mira cu temei, dacă, lăsând la o parte intențiile lor, al căror judecător este Dumnezeu, va examina doctrinele lor și, prin urmare, modul lor de a vorbi și de a acționa. Dușmani ai Bisericii sunt cu adevărat și a spune că ea nu are unii mai răi nu înseamnă a se depărta de adevăr.”

De ce spuneți că aceștia sunt cei mai răi dușmani ai sfintei Biserici ?
„Nu din afară, într-adevăr, după cum s-a arătat deja, ci dinăuntru îi pregătesc pieirea: primejdia este astăzi aproape în însăși măruntaiele și în vinele Bisericii; loviturile lor sunt cu atât mai sigure cu cât știu mai bine unde să o lovească.”

De ce încă sunt ei cei mai răi dușmani ai sfintei Biserici ?
„Adăugați că nu la ramuri sau la mlădițe au pus securea, ci la însăși rădăcina, adică la credință și la fibrele ei cele mai adânci.”

Se mulțumesc ei să taie rădăcina vieții ?
„Odată tăiată această rădăcină a vieții nemuritoare, ei își dau sarcina de a face să circule veninul prin întregul arbore: nu există parte a credinței catolice care să rămână ferită de mâna lor, niciuna pe care să nu caute din toate puterile să o corupă.”

Prin ce mijloace își urmăresc scopul ? Care este tactica lor ?
„În timp ce își urmăresc prin mii de căi planul lor nefast, nimic nu este mai viclean și mai perfid decât tactica lor: îmbinând în ei înșiși raționalistul și catolicul, o fac cu un rafinament de abilitate atât de mare, încât înșală cu ușurință spiritele neavizate.”

Consecințele doctrinei lor nu îi înspăimântă ?
„De altfel, desăvârșiți în îndrăzneală, nu există fel de consecință care să-i facă să dea înapoi sau pe care să nu o susțină pe față și cu încăpățânare.”

Ce anume îi face deosebit de periculoși ?
„Pe lângă aceasta, și lucru foarte potrivit pentru a induce în eroare, ei arată o viață plină de activitate, o stăruință și o ardoare deosebite pentru toate felurile de studii, precum și moravuri, de obicei, vrednice de laudă prin severitatea lor.”

Poate exista vreo speranță de îndreptare ?
„Aceasta pare să înlăture orice speranță de leac; doctrinele lor le-au pervertit într-atât sufletul, încât au devenit disprețuitori ai oricărei autorități, nerăbdători față de orice frâu: sprijinindu-se pe o conștiință denaturată, fac totul pentru ca ceea ce este lucrare unică a încăpățânării și a orgoliului să fie atribuit unui pretins zel pentru adevăr.”

Nu ați sperat să-i readuceți ?
„Desigur, am sperat că se vor îndrepta într-o zi; și pentru aceasta am folosit mai întâi blândețea, apoi severitatea și, în cele din urmă, cu părere de rău, mustrările publice. Nu ignorați cât de zadarnice au fost eforturile Noastre.”

De ce atunci să ridicați glasul ?
„Ah! dacă ar fi vorba numai de ei, am putea trece sub tăcere; dar este în joc religia catolică și siguranța ei. Destul deci cu tăcerea, care de acum înainte ar fi o crimă!”

Este deci timpul să vorbiți ?
„Este timpul să ridicăm masca acestor oameni și să-i arătăm Bisericii universale așa cum sunt.”

Cu ce nume trebuie numiți acești dușmani ?
„Moderniști.”