• I. 1° Ce este Botezul? 2° Care sunt speciile lui? 3° Care sunt figurile lui în Vechiul și Noul Testament?
• II. 1° De către cine a fost negată existența Botezului? 2° Care sunt dovezile care ne adeveresc că Botezul este un sacrament al legii noi?
• III. 1° Care este materia îndepărtată a Botezului? 2° Care este materia apropiată? 3° Care sunt cele trei moduri de abluțiune? 4° Care a fost cel întrebuințat în primele veacuri ale Bisericii? 5° Și cel întrebuințat în prezent în Biserica latină? 6° Care este forma Botezului?
• IV. 1° Care sunt efectele Botezului? 2° Pentru ce nu poate fi administrat de mai multe ori?
• V. 1° Este Botezul necesar pentru mântuire? 2° De către cine a fost negată necesitatea Botezului? 3° Este Botezul necesar pentru toți oamenii, atât pentru copii cât și pentru adulți, pentru necredincioși ca și pentru credincioși? 4° Este Botezul singurul mijloc de mântuire? 5° Care sunt condițiile pentru ca să existe martiriu?
• VI. 1° Care este ministrul Botezului din punctul de vedere al validității? 2° Care este din punctul de vedere al liceității în caz de necesitate? 3° Care este în cazul Botezului solemn?
• VII. 1° Care este subiectul Botezului? 2° Trebuie botezați copiii necredincioșilor? 3° Care sunt condițiile cerute la adulți? 4° Ce știți despre catecumenat? 5° Câți nași se pot lua? 6° Între cine există rudenie spirituală? 7° Care sunt condițiile cerute pentru a fi naș în mod valid? 8° Și pentru a fi în mod licit?
• VIII. 1° Ce sunt făgăduințele Botezului? 2° Este pe drept că se numesc voturi? 3° Ce obiecție ridică raționaliștii împotriva făgăduințelor Botezului? 4° Este adevărat că aceste făgăduințe trebuie socotite fără nici o valoare? 5° Nu are omul alte obligații decât acelea pe care le-a contractat în mod liber?
• IX. 1° Cum se pot împărți ceremoniile Botezului? 2° Care sunt ceremoniile preliminare? 3° Și cele care însoțesc Botezul? 4° Și cele care îl urmează?

(342) Termeni.

Botez (grec. „baptizein” a afunda în apă). — a) În Vechiul Testament, acest cuvânt are sensul general de spălare. — b) În Noul Testament, cuvântul „baptisma” sau „baptismus” desemnează: — 1. o curățire (Marcu, VII, 8; Evr., IX, 10); — 2. o copleșire de rele: „Puteți voi, zice Domnul nostru, să beți paharul pe care am să-l beau și să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat?” (Marcu, X, 38); — 3. sau ritul baptismal propriu-zis, fie acela al Sfântului Ioan Botezătorul (Mat., III, 6, 7; Marcu, I, 4), fie acela al lui Isus Cristos (Rom., VI, 4; Efes., IV, 5; Col., II, 12; I Petru, III, 21).
Cuvântul francez „baptême” este luat întotdeauna în această din urmă accepțiune.

NUMELE BOTEZULUI ÎN NOUL TESTAMENT. Botezul poartă diferite nume în Noul Testament. El este numit: — 1. Baia regenerării (Tit., III, 5); — 2. Pecete, pentru că imprimă în noi caracterul de fii ai lui Dumnezeu (Apoc., IX, 4); — 3. Iluminare, pentru că cei botezați sunt luminați de harul dumnezeiesc (Evr., VI, 4; X, 32).

Necesitate de mijloc. Necesitate de precept. Trebuie amintită aici deosebirea deja stabilită pe scurt (Nr. 280) între aceste două expresii.
A. Un lucru este necesar mântuirii din necesitate de mijloc când nu există alt mijloc de a ajunge la cer. Mijlocul este necesar: — a) fie în chip absolut, când nimic nu-l poate înlocui: astfel este cazul harului sfințitor; — b) fie în chip relativ, când mijlocul, deși este acela care se impune în cursul obișnuit al lucrurilor, poate totuși fi suplinit de altul dacă există imposibilitatea de a folosi mijlocul ordinar: astfel este cazul Botezului cu apă, care poate fi înlocuit de Botezul dorinței sau de Botezul sângelui (Nr. 347).
B. Un lucru este necesar din necesitate de precept când este impus printr-o poruncă de care trebuie să ascultăm, afară numai dacă suntem în imposibilitatea de a o împlini: astfel mărturisirea și împărtășania sunt din necesitate de precept.

Naș (lat. de jos „patrinus” din „pater” tată). Acela care reprezintă pe copil la botezul său, care vorbește și ia angajamente pentru el și devine astfel tatăl său spiritual.
Nănașă (lat. de jos „matrina” din „mater” mamă). Cea care, împreună cu nașul, răspunde pentru copil.
Ordinariu. Prin ordinariu se înțelege episcopul diecezei.

DEZVOLTARE

(343) I. Botezul. Definiție. Specii. Figuri.

1° Definiție. — Botezul este un sacrament care șterge păcatul strămoșesc și ne face creștini, copii ai lui Dumnezeu și ai Bisericii.

2° Specii. — Se deosebesc trei feluri de Botez: — a) Botezul cu apă, pe care tocmai l-am definit. Numai el este sacrament și imprimă un caracter; — b) Botezul dorinței sau al focului, care constă în actul de căință desăvârșită, împreună cu dorința, cel puțin implicită, de a primi Botezul cu apă; — c) Botezul sângelui, care constă în martiriul suferit pentru credința lui Cristos. Aceste două din urmă botezuri nu sunt sacramente; ele sunt numai Botezuri impropriu-zise și sunt astfel numite pentru că curățesc sufletul de păcatele sale și suplineasc sacramentul când cineva este în imposibilitate de a primi Botezul cu apă.

3° Figuri. — În afară de circumcizie, principalele figuri ale Botezului sunt: — a) Arca lui Noe. După cum arca l-a păzit pe Noe și familia sa de pieirea universală, tot astfel Botezul mântuiește pe om de păcatul strămoșesc, care, dacă se consideră urmările lui nefaste, poate fi asemănat potopului; — b) trecerea Mării Roșii. Botezul ne smulge de sub stăpânirea și răzbunarea demonului, după cum trecerea Mării Roșii a îngăduit Evreilor să scape de mânia lui Faraon; — c) Naaman vindecat de lepră după ce s-a afundat de șapte ori în Iordan, după porunca lui Elisei (IV Regi, V, 14); — d) scăldătoarea din Betsaida, în care bolnavii erau vindecați când îngerul Domnului se cobora și tulbura apa (Ioan, V, 2-4), erau de asemenea figuri ale Botezului.

(344) II. Instituirea dumnezeiască a Botezului.

1° Erori. — Existența Botezului a fost tăgăduită: — a) de unitarieni, care resping dogma Sfintei Treimi, și — b) de naționaliști, care nu admit păcatul strămoșesc.

2° Doctrina catolică. — Botezul este un adevărat sacrament al Legii noi. Acest articol de credință, definit de Conciliul din Trento, sess. VII, can. 1, se sprijină pe Sfânta Scriptură și pe Tradiție.

A. SFÂNTA SCRIPTURĂ. — a) Cuvintele Domnului nostru. Că Botezul a fost instituit de Domnul nostru, multe locuri din Sfânta Scriptură ne-o mărturisesc. Chiar de la începutul slujirii Sale publice, Isus Cristos afirmă, în convorbirea Sa cu Nicodim, necesitatea unei regenerări spirituale: „Nimeni, dacă nu se naște din apă și din Duh, nu poate intra în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan, III, 5). După Învierea Sa, El zice Apostolilor Săi: „Mergeți, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Mat., XXVIII, 19). „Cel ce va crede și se va boteza se va mântui” (Marcu, XVI, 16). Dar dacă Cristos impune Botezul ca mijloc de a intra în împărăția lui Dumnezeu, aceasta înseamnă că Botezul există. Or, Botezul despre care vorbește trebuie să fie administrat în numele Sfintei Treimi și nu se poate confunda, prin urmare, cu acela al Sfântului Ioan Botezătorul; este vorba deci de un Botez pe care El însuși l-a instituit.

b) Practica Apostolilor. Dacă citim Faptele Apostolilor, îi vedem pe aceștia conferind Botezul tuturor celor care voiesc să intre în noua religie: neamurilor, iudeilor care au fost circumciși și chiar celor care au primit botezul lui Ioan. Sfântul Petru botează trei mii de persoane în ziua Rusaliilor (Fapte, II, 38, 41). Sfântul Paul vorbește adesea, în Epistolele sale, despre frați (creștinii) care au fost botezați, sfințiți în numele Domnului Isus Cristos (Rom., VI, 3; I Cor., I, 13; I Cor., VI, 11).

B. TRADIȚIE. — Tradiția primitivă (Didahia, epistola lui Barnaba, în secolul I; Păstorul lui Hermas, Sfântul Iustin, Tertullian, în secolele II și III) este explicită asupra existenței Botezului. Toți Părinții Bisericii admit instituirea Botezului de către Domnul nostru. Simbolul de la Niceea face din aceasta un articol de credință: „Mărturisesc un singur botez spre iertarea păcatelor”.

(345) III. Semnul sensibil. Materie și formă.

1° Materia. — a) Materia îndepărtată a Botezului este orice fel de apă naturală: apă de mare, de râu, de fântână, de baltă, de izvor; într-un cuvânt, orice apă care nu este alterată substanțial, oricare i-ar fi, de altminteri, calitatea: bună sau rea, caldă sau rece, apă minerală, apă de zăpadă ori de gheață topită. Orice alt lichid care nu este apă naturală: untdelemn, vin, cidru, bere, lapte etc., n-ar fi o materie validă. În caz de necesitate, cel care n-ar avea la îndemână decât o materie îndoielnică, de pildă apă amestecată cu o materie străină (supă, apă de leșie), ar trebui să se folosească de ea, urmând ca Botezul să fie reînnoit sub condiție, dacă ar fi cazul.
Pentru Botezul solemn se folosește apa care a fost în chip deosebit binecuvântată pentru acest uz în ajunul Paștelui sau al Rusaliilor.

b) Materia apropiată este spălarea, adică actul de a spăla cu apă.

CELE TREI MODURI DE ABLUȚIUNE. — Spălarea Botezului se poate face în trei feluri: prin infuziune, prin imersiune și prin aspersiune. Ea se face: — a) prin infuziune, când se toarnă apă pe trup; — b) prin imersiune, când trupul este afundat în apă; — c) prin aspersiune, când se aruncă apă asupra persoanei celui botezat.

Practica imersiunii a fost multă vreme singura, sau aproape singura, în uz: acesta a fost modul de abluțiune folosit în chip obișnuit de Apostoli și în primele veacuri ale Bisericii. Totuși, nu trebuie să se tragă de aici concluzia că celelalte feluri de a boteza ar fi fost cu totul necunoscute sau nelegitime.

Faptele Apostolilor vorbesc, într-adevăr, despre mai multe botezuri care ar fi foarte greu de explicat prin imersiune; de pildă, Botezul pe care Sfântul Paul îl primește din mâinile lui Anania (Fapte, IX, 18; XXII, 16) nu se poate înțelege decât prin modul infuziunii sau al aspersiunii; iar Botezul administrat celor trei mii de persoane care s-au convertit după cuvântarea Sfântului Petru în ziua Rusaliilor nu a fost posibil decât prin aspersiune (Fapte, II, 41). În plus, din scrierile Părinților și din decretele Conciliilor reiese că Botezul se administra prin infuziune bolnavilor care zăceau în pat.

Oricare ar fi modul de abluțiune practicat în Biserica primitivă și în evul mediu, este astăzi primit în Biserica latină, cu rare excepții (Biserica din Milano), a boteza prin infuziune. Potrivit vechii discipline, trebuie turnată de trei ori apa pe capul copilului, făcând de fiecare dată semnul Sfintei Cruci și rostind în același timp cuvintele formulei. Sacramentul ar fi totuși valid dacă s-ar turna apa o singură dată. Ar fi chiar valid, după părerea unui mare număr de teologi, dacă, în caz de necesitate, s-ar turna apa pe una dintre celelalte părți ale trupului; dar, în acest caz, ar trebui repetat Botezul sub condiție. Este întotdeauna indispensabil ca aceeași persoană să toarne apa și să rostească formula.

2° Forma. — Forma Botezului, în Biserica latină, este astfel formulată: „Ego te baptizo in nomine Patris, et Filii, et Spiritus Sancti” sau, în limba română: „Eu te botez în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.” Această formulă exprimă, așadar, trei lucruri: — a) acțiunea ministrului care botează; — b) persoana care este botezată; și — c) invocarea expresă și distinctă a celor trei persoane ale Sfintei Treimi. De altfel, formula a fost prescrisă de Însuși Domnul nostru, când a spus Apostolilor Săi: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Mat., XXVIII, 19). Prin urmare, ea trebuie întrebuințată așa cum este, fără modificări care i-ar altera substanța.

(346) IV. Efectele Botezului.

1° Botezul șterge toate păcatele: păcatul originar, dacă este vorba de un copil; păcatul originar și păcatele actuale, dacă este vorba de un adult: „Pocăiți-vă, le spunea Sfântul Petru iudeilor în ziua Cincizecimii, și fiecare dintre voi să primească botezul în numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor sale” (Fapte, II, 38).

2° În afară de păcate, Botezul remite de asemenea toate pedepsele datorate pentru păcate: de aceea nu se impune nici o satisfacție adulților pentru păcatele săvârșite înainte de Botez. Totuși, el nu suprimă concupiscența. De asemenea, nu ne scutește de suferințele vieții și de moarte: există, de altfel, două motive pentru aceasta: — a) primul, că Isus Hristos, Capul nostru, nu a fost El Însuși scutit de ele și că ucenicii nu trebuie să aibă mai multe privilegii decât Învățătorul; — b) al doilea, că este bine să ne luăm crucea pe umeri și să-L urmăm pe Mântuitorul nostru pe calea suferinței, dacă voim, asemenea Lui, să dobândim cununa slavei.

3° Botezul conferă tuturor celor care îl primesc în chip vrednic: — a) harul sfințitor, împreună cu virtuțile infuze și cu darurile Duhului Sfânt; și — b) harul sacramental, care ne dă dreptul de a obține toate harurile actuale necesare pentru a împlini obligațiile noastre de creștini.

4° În sfârșit, Botezul imprimă în suflet un caracter care nu poate fi șters: iată de ce el nu se conferă decât o singură dată. Chiar și sub condiție, nu este îngăduit a reboteza decât atunci când există o îndoială gravă asupra existenței sau validității Botezului.

(347) V. Necesitatea Botezului.

1° Erori. — Necesitatea Botezului a fost negată: — a) de Pelagieni și de Raționaliști, care nu admit existența păcatului originar; și — b) de Protestanți (calviniști, luterani, anglicani), care susțin, în general, că Botezul este necesar cu necesitate de precept, dar nu de mijloc, întrucât, după ei, numai credința este suficientă pentru a ne face drepți.

2° Doctrina catolică. — Doctrina catolică poate fi formulată în două propoziții:

Prima Propoziție. — Botezul cu apă este necesar cu necesitate de mijloc, cel puțin relativă, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Acest articol de credință, definit de Conciliul de la Trento, sess. VII, can. 5, se sprijină pe Sfânta Scriptură și pe Tradiție.

A. SFÂNTA SCRIPTURĂ. — Necesitatea Botezului cu apă rezultă din cuvintele Domnului nostru: „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan, III, 5). Porunca este formală și nu exceptă pe nimeni de la regula generală, nici măcar pe copii.

B. TRADIȚIA. — a) Părinții Bisericii proclamă adesea în scrierile lor necesitatea Botezului cu apă, potrivit poruncii date de Domnul nostru. — b) Practica Bisericii. A fost întotdeauna în uz în Biserică a boteza copiii la fel ca pe adulți, ori de câte ori exista pericol de moarte. În plus, Biserica a mustrat întotdeauna pe aceia care voiau să amâne Botezul, fie pentru a-l primi în dispoziții mai bune, fie pentru a se sustrage obligațiilor pe care le impune, fie pentru a fi mai siguri de mântuirea lor primindu-l în ultimul moment. — c) Definiția Conciliului de la Trento. Potrivit Conciliului de la Trento, Botezul este necesar începând cu promulgarea Evangheliei.

CONCLUZII. 1. În practică, trebuie, așadar, conferit Botezul copiilor cât mai curând posibil. A amâna, fără motiv grav, o lună sau două, după unii teologi, și chiar numai zece sau unsprezece zile, după Sfântul Alfons de Liguori, ar fi păcat de moarte. Dacă ar exista pericol de moarte, nu ar fi permis nici un fel de întârziere.

2. Pentru adulții care cunosc preceptul, Botezul este necesar atât cu necesitate de mijloc, cât și cu necesitate de precept.
3. Între teologi se pune întrebarea dacă Botezul este absolut necesar pentru copiii necredincioșilor la care Evanghelia nu a fost promulgată. O opinie destul de comună (Suarez) afirmă aceasta. O altă opinie (Perrone) o neagă, socotind că o lege dată de Dumnezeu nu poate impune obligație decât acelora care o cunosc, potrivit cuvântului Sfântului Pavel: „Cum, dar, Îl vor chema pe Acela în Care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre Care n-au auzit? Și cum vor auzi fără propovăduitor?” (Rom., X, 14). Potrivit acestei opinii, copiii necredincioșilor s-ar afla în aceeași stare ca oamenii care au trăit înainte de instituirea Botezului, adică sub legea naturală sau sub legea mozaică, bucurându-se, prin urmare, de aceleași mijloace de sfințire. În practică, această controversă este lipsită de importanță; căci Suarez, deși menține principiul legii, admite că ignoranța scuză de obligație.

A Doua Propoziție. — Necesar cu o necesitate de mijloc relativă (nr. 342), Botezul cu apă poate fi suplinit prin Botezul de dorință și prin Botezul de sânge.

A. BOTEZUL DE DORINȚĂ. — Caritatea perfectă este incompatibilă cu păcatul de moarte; ea șterge, așadar, toate păcatele, atât păcatul originar, cât și păcatele actuale. Totuși, caritatea perfectă trebuie să cuprindă dorința, cel puțin implicită, a Botezului cu apă, adică voința de a împlini ceea ce este sau ceea ce se crede a fi voința lui Dumnezeu.

B. BOTEZUL DE SÂNGE. — Botezul cu apă poate fi de asemenea suplinit prin martiriu. Domnul nostru spune într-adevăr: „Cel ce își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga” (Mat., X, 39). Prin martiriu trebuie înțeleasă moartea sau chinurile mortale suferite cu răbdare pentru credința sau pentru morala lui Hristos. — a) Martiriul implică moartea sau chinuri mortale; o durere morală imensă, precum aceea a Fecioarei la picioarele crucii, nu este suficientă; însă dacă chinurile sunt, prin natura lor, mortale, există martiriu, chiar dacă moartea nu a urmat: acesta este cazul Sfântului Ioan, care a fost aruncat într-un cazan cu ulei clocotit și a ieșit nevătămat. — b) Este necesar ca moartea să fie îndurată cu răbdare. Dacă ar exista inconștiență, ca în somn, sau dacă voința ar fi potrivnică și nu ar consimți la moarte, nu ar mai fi martiriu. — c) Este necesar ca moartea să fie îndurată pentru credința sau pentru morala lui Hristos. Soldatul care își dă viața pentru a-și apăra patria nedrept violată, filantropul care moare din devotament față de semenii săi nu sunt martiri. Dimpotrivă, Sfântul Toma de Canterbury, care a căzut pentru apărarea drepturilor Bisericii, Sfântul Ioan Nepomucen, care a fost torturat pentru că a refuzat să dezvăluie secretul spovezii, au fost adevărați martiri.

Observații. — 1. În timp ce Botezul de dorință nu poate privi decât pe adulți, Botezul de sânge îi privește pe copii la fel ca pe adulți. — 2. Botezul de sânge, asemenea Botezului de dorință, nefiind sacramente și neconferind caracterul, nu dispensează de primirea Botezului cu apă, atunci când este posibil, de pildă dacă martirul supraviețuiește chinurilor sale.

(348) VI. Ministrul Botezului.

Pentru a stabili care este ministrul Botezului, este necesar să se distingă mai întâi între Botezul solemn și Botezul privat. „Când Botezul este administrat cu toate riturile și ceremoniile prescrise în Ritual, el se numește solemn; altminteri, este Botez privat” (Can. 737).

A. Botezul solemn. — a) „Ministrul ordinar al botezului solemn este preotul; însă administrarea este rezervată parohului sau oricărui alt preot care are permisiunea parohului însuși sau a Ordinariului, permisiune care este în mod legitim prezumată în caz de necesitate” (Can. 738). — b) „Ministrul extraordinar al botezului solemn este diaconul, care totuși nu trebuie să se folosească de puterea sa fără permisiunea Ordinariului sau a parohului locului…, permisiune care este în mod legitim prezumată în caz de necesitate” (Can. 741).

B. Botezul privat. — „În pericol de moarte, este îngăduit a conferi botezul privat” (Can. 759), oricând și oriunde (Can. 771).

„Botezul nesolemn poate fi administrat de oricine, cu condiția să fie păstrate materia, forma și intenția; pe cât este posibil, trebuie luați doi martori sau cel puțin unul, care să poată depune mărturie despre conferirea botezului.”

„Dintre persoanele prezente, trebuie preferat un preot unui diacon, un diacon unui subdiacon, un cleric unui laic, un bărbat unei femei, afară numai dacă femeia cunoaște mai bine modul de a boteza” (Can. 742).

„În afara pericolului de moarte, Ordinariul nu poate permite botezul privat, decât dacă este vorba de eretici care primesc botezul sub condiție la vârsta adultă.” Ondoierile sunt, așadar, de acum interzise.

„Ceremoniile care au fost omise în administrarea botezului, din orice motiv, trebuie suplinite în biserică cât mai curând posibil” (Can. 759).

(349) VII. Subiectul Botezului. Condiții cerute la Adulți. Nași și Nașe.

„Orice ființă omenească, vie și încă nebotezată, poate primi botezul” (Can. 745, § 1). Se cuvine însă a deosebi copilul de adult. Este considerat copil acela care nu a împlinit încă șapte ani și acela care, idiot din naștere, a depășit această vârstă. Adult este acela care are uzul rațiunii (Can. 745, § 2).

1° Botezul copiilor. — Am spus mai sus că se poate și că se trebuie a boteza copiii în cel mai scurt timp posibil. Aceasta nu ridică nici o îndoială atunci când copiii aparțin unor părinți creștini. Dar când este vorba de copiii necredincioșilor, este oare îngăduit a-i boteza împotriva voinței părinților lor, sub pretextul că Botezul este necesar pentru mântuire? În regulă generală, nu trebuie făcut aceasta, deoarece ar însemna a merge împotriva dreptului natural al părinților care au paza copiilor lor, iar aceștia ar fi expuși într-un asemenea mediu să-și renege credința.

Am spus în regulă generală, căci există mai multe cazuri în care botezul poate fi conferit în mod licit: — a) în pericol de moarte, când se poate prevedea că vor muri înainte de a ajunge la uzul rațiunii; — b) în afara pericolului de moarte, dar numai atunci când educația lor creștină este asigurată: 1) dacă părinții sau tutorii, sau cel puțin unul dintre ei, consimt; 2) dacă au pierdut orice drept asupra lor sau nu pot exercita acest drept în nici un mod (can. 750).

2° Botezul adulților. Condiții cerute. — Adulții sunt ținuți la anumite condiții pentru a primi Botezul în mod valid și cu rod:

— a) Pentru VALIDITATE, este cerută o singură condiție: intenția, cel puțin habituală, de a fi botezat; de unde urmează că nu este îngăduit a boteza un adult împotriva voinței sale, nici un adult lipsit de simțuri, dacă nu și-a manifestat anterior voința de a fi botezat; însă este îngăduit a boteza un alienat lipsit de uzul rațiunii încă din naștere. — b) Pentru a primi Botezul CU ROD, se mai cere: — 1. credința. „Cel ce va crede și se va boteza, va fi mântuit”, spune Domnul nostru (Marcu, XVI, 16); — 2. atriția, adică părerea de rău pentru păcatele de moarte săvârșite de subiectul însuși: „Pocăiți-vă, spune Sfântul Petru, și fiecare dintre voi să fie botezat pentru a obține iertarea păcatelor” (Fapte, II, 38). De altfel, atriția cu un început de iubire a lui Dumnezeu este suficientă, iar adultul nu trebuie să se spovedească, deoarece păcatele săvârșite înainte de Botez sunt iertate prin Botez, și nu prin Pocăință. — 3. În plus, este necesar ca adultul să fie instruit în principalele mistere ale religiei creștine.

3° Nași și Nașe. — A. „Potrivit unui uz foarte vechi al Bisericii, nimeni nu trebuie să primească botezul solemn fără a avea, pe cât este posibil, nașul său.”

„Chiar și la botezul privat, trebuie luat un naș, dacă se poate avea cu ușurință; dacă nu a existat, să se ia unul atunci când se suplinesc ceremoniile; în acest caz el nu contractează rudenie spirituală” (can. 762).

„Nu trebuie luat decât un singur naș — de același sau de alt sex decât cel botezat — sau cel mult un naș și o nașă” (Can. 764).

„Cel care botează și nașul contractează rudenie spirituală numai cu cel botezat” (can. 768).

B. Principalele condiții cerute. — a) Condiții de validitate. Se cere: — 1. a fi fost botezat, a avea uzul rațiunii și intenția de a îndeplini această funcție; — 2. a nu fi nici eretic, nici excomunicat nominal; — 3. a nu fi nici tatăl, nici mama, nici soțul celui botezat; — 4. a ține sau a atinge copilul, prin sine sau prin procurator, în momentul în care ministrul rostește formula Botezului (can. 765).

Condiții de liceitate. Se cere: — 1. vârsta de 14 ani, afară de dispensă; — 2. onorabilitate; — 3. cunoașterea rudimentelor credinței; — 4. permisiunea Ordinariului sau a Superiorului, dacă persoana este angajată în Orduri sau aparține unei congregații religioase (can. 766).

(350) VIII. Voturile Botezului. Obiecție.

1° Voturile Botezului. — Orice om care intră într-o societate, dacă se bucură de avantajele ei, trebuie să-și asume și angajamentele ei. Nu putem, așadar, revendica privilegiile pe care le dobândim prin Botez fără a ne asuma în același timp obligațiile; obligații care nu sunt altele decât îndatoririle creștinului și care nu pot fi numite voturi decât într-un sens impropriu.

Angajamentele pe care le luăm la Botez se prezintă sub o dublă formă: ele au un aspect negativ și un aspect pozitiv. — a) Aspect negativ. Renunțăm la Satan, la lucrările lui și la pompele lui. Satan este capul și inspiratorul răului. Lucrarea lui este păcatul, tot ceea ce este în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu: gânduri, dorințe, cuvinte, fapte contrare poruncilor Sale. Pompele lui sunt tot acest aparat zadarnic (podobe, lux…) prin care vrea să ne seducă; sunt toate aceste plăceri pe care lumea ni le oferă sub mii de forme (baluri, spectacole, teatre); sunt acele maxime false care ne spun să căutăm fericirea în desfătarea vieții și care, în fapt, ne duc la pierderea sufletului nostru. De altfel, pentru a recunoaște steagul diavolului, este de ajuns a lua contrariul Evangheliei. Acolo unde Hristos predică sărăcia, renunțarea, jertfa, umilința, Satan proclamă binefacerile bogăției, ale desfătării, ale plăcerii și ale slavei. — b) Aspect pozitiv. Este angajamentul de a urma doctrina lui Hristos, de a ne atașa de El, de a-L lua drept Învățător și Model; de a da o deplină adeziune cuvântului Său și de a ne conforma purtarea la legea Sa.

2° Obiecție. — După filosofii naturaliști, care resping dogmele păcatului originar și ale harului, făgăduințele Botezului sunt fără nici o valoare. Căci, spun ei, nu este admisibil ca omul să fie legat prin obligații pe care nu le-a contractat în mod liber. Copilul care este botezat nu poate, pe când încă nu are uzul rațiunii și, prin urmare, al liberului arbitru, să fie înlănțuit unei doctrine și îndatoririlor pe care aceasta le impune, prin faptul unei voințe străine, fie ea chiar cea mai vrednică de respect, precum aceea a părinților săi.

Răspuns. — Raționamentul acestor filosofi, ireproșabil la prima vedere, nu păcătuiește mai puțin prin temelie, pornind de la un principiu fals. Se presupune, într-adevăr, că omul se naște în independență și că nu poate fi supus unor obligații decât în măsura în care le-a acceptat în mod liber. Or, aceasta este fals în toate ordinele lucrurilor. Vrea sau nu vrea, cine spune creatură spune ființă dependentă și obligată. Acești filosofi o recunosc, de altfel, când este vorba de viața naturală. Nici unul dintre noi nu a cerut să se nască. Nu trebuie însă să primim viața în momentul și în condițiile în care Creatorul ne-o dă? Mai mult, faptul de a primi viața nu ne atrage oare o mulțime de alte obligații? Nu avem îndatoriri față de părinții noștri — pe care totuși nu i-am ales? Îndatoriri față de Societate — în care nu am intrat în mod liber? Or, dacă aceasta este adevărat și nu este contestat atunci când este vorba de viața naturală, de ce nu ar fi la fel și pentru viața supranaturală? De ce cel botezat nu ar fi ținut, și el, să primească harul Botezului și să se supună obligațiilor care decurg din el?

Putem deci concluziona, împreună cu Mons. PIE, că „Dumnezeu cheamă pe cine voiește la viață, la viața supranaturală, precum la viața naturală”, fără să ne fie îngăduit a respinge avantajele și îndatoririle legate de una și de cealaltă viață.

(351) IX. Ceremoniile Botezului.

Se poate spune despre ceremoniile Botezului că sunt venerabile atât prin vechimea lor, întrucât urcă până la primul veac al Bisericii, cât și prin adevărurile pe care le exprimă sub vălul simbolurilor. Catehismul Conciliului de la Trento le împarte în trei clase: 1° cele care preced Botezul și se fac înainte de a se ajunge la cristelniță; 2° cele care se practică la cristelniță însăși; 3° și cele care urmează administrării Sacramentului.

1° Ceremoniile preliminare. — a) Pentru a arăta că poarta Bisericii, ca și aceea a Cerului, nu se deschide decât prin Botez, preotul oprește copilul la intrarea bisericii și îi pune următoarele întrebări: Ce cereți de la Biserica lui Dumnezeu? — Credința. — Ce bun vă aduce credința? — Viața veșnică. — b) Preotul suflă asupra feței copilului, pentru a însemna că demonul trebuie izgonit din sufletul lui. Apoi face semnul crucii pe frunte și pe inimă, spre a arăta că Crucea lui Isus Hristos răscumpără și mântuiește; își întinde mâna dreaptă asupra copilului, ca și cum ar spune că Biserica ia în stăpânire pe acest copil în numele lui Isus Hristos. — c) Îi pune în gură puțină sare binecuvântată: semn al înțelepciunii și al curăției. — d) Apoi rostește diferite rugăciuni, numite exorcisme, care poruncesc demonului să se retragă pentru a lăsa loc lui Isus Hristos. După aceea, preotul, punând asupra copilului capătul stolei sale, însemn al autorității sale, îl introduce în biserică sau în capela cristelniței. — e) Preotul recită atunci împreună cu nașul și nașa Simbolul Apostolilor și Rugăciunea Domnească. În sfârșit, voind să amintească faptul că Domnul nostru a vindecat odinioară un surd și mut, punându-i puțină salivă pe urechi, face cu salivă semnul crucii pe urechile și pe nările copilului, zicând: „Epheta”, adică: deschideți-vă, pentru a arăta că simțurile lui trebuie să se deschidă către lucrurile lui Dumnezeu.

2° Ceremoniile concomitente Botezului. — a) Renunțarea la Satan. Preotul îl întreabă pe viitorul botezat: „Te lepezi de Satan? — Mă lepăd”, răspund pentru el nașul și nașa. — „De lucrările lui? — Mă lepăd. — De pompele lui? — Mă lepăd.” — b) Ungerea cu untdelemnul catehumenilor. Preotul face pe pieptul și între umerii copilului o cruce cu untdelemnul, binecuvântat anume pentru această întrebuințare de către episcop în Joia Sfântă, pentru a arăta că viitorul creștin trebuie să fie înarmat cu suplețe și cu tărie pentru luptele vieții. — c) Noua profesiune de credință. Preotul, care a lăsat stola violetă pentru a lua stola albă, îl întreabă din nou pe catehumen, care totuși făcuse mai înainte profesiunea sa de credință: „N…, crezi în Dumnezeu, Tatăl atotputernic, Creatorul cerului și al pământului? — Cred. — Și în Isus Hristos, Fiul Său unic, Domnul nostru, Care S-a născut și a pătimit? — Cred. — Crezi în Duhul Sfânt, în sfânta Biserică catolică, în împărtășirea sfinților, în iertarea păcatelor, în învierea trupului și în viața veșnică? — Cred. — N…, voiești să fii botezat? — Voiesc.” După acest răspuns, preotul administrează Botezul turnând de trei ori apa pe capul copilului și rostind în același timp formula: „Eu te botez în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.”

3° Ceremoniile care urmează Botezului. — a) Ungerea cu Sfântul Mir. Preotul face o ungere, în formă de cruce, pe creștetul capului copilului cu Sfântul Mir, amestec de untdelemn de măsline și balsam, binecuvântat de episcop în Joia Sfântă. Este un fel de a spune că creștinul este consacrat Domnului, precum sunt regii, preoții și precum erau odinioară profeții. — b) Punerea unui văl alb, care este, de altfel, o amintire a hainei albe cu care erau îmbrăcați odinioară catehumenii, simbolizează nevinovăția și curăția sufletului noului botezat. — c) Lumânarea aprinsă, pe care o țin nașul și nașa în locul copilului, arată harul și credința care strălucesc în sufletul lui ca o lumină arzătoare. În sfârșit, preotul adaugă: „N…, mergi în pace și Domnul să fie cu tine!” Ceremonia astfel încheiată, preotul consemnează în registrele parohiale actul Botezului, semnat de el, precum și de naș și de nașă și de tată, dacă este de față.

Concluzie practică.

1° A mulțumi adesea lui Dumnezeu pentru că ne-a făcut creștini prin Botez.

2° A fi mândri de titlul nostru și a-i face cinste prin purtarea noastră. A imita pe primii creștini, care, sub haina albă a Botezului lor, puneau cel mai mare preț pe frumusețea sufletului lor astfel împăcat cu Dumnezeu.

3° „Alegeți de preferință patroni care sunt familiarizați neamului vostru, regiunii voastre, firii voastre sau încă sfântul principal al zilei.” (Mons. Déramecourt).

LECTURI. 

Figurile Botezului. — 1° Trecerea Mării Roșii (Ieșire, XIII, 17, 22 și XIV).
2° Naaman vindecat de lepră (Cartea a IV-a a Regilor, V).
3° Botezul Domnului nostru (Mat., III). Convorbirea Domnului nostru cu Nicodim (Ioan, III). Botezul unui temnicer al Sfântului Petru.

TEME SCRISE.

1° Este valid Botezul administrat de un eretic? Dacă este, de ce se rebotează protestanții care se convertesc la religia catolică? 2° Dacă v-ați afla înaintea unui copil, de altfel foarte sănătos, cum ați face pentru a-l boteza? 3° Ce ar fi Botezul dacă s-ar vărsa apa pe haine și nu pe trupul însuși? 4° În afară de harul obișnuit, dă Botezul copiilor haruri actuale? Le sunt acestea necesare?ramentele? 4° Pentru ce nu se administrează anumite Sacramente decât o singură dată?