Dată la Roma, la Sfântul Petru, în ziua de 14 iulie 1570

Pius, episcop, slujitor al slujitorilor lui Dumnezeu, spre pomenire pentru posteritate.

Încă din primul moment al înălțării Noastre la culmea Ierarhiei Apostolice, Ne-am îndreptat cu iubire cugetul și puterile Noastre și Ne-am îndreptat toate gândurile către cele ce erau de natură a păstra curăția cultului Bisericii și, cu ajutorul lui Dumnezeu Însuși, Ne-am străduit să o realizăm pe deplin, aducându-ne toată grija în această privință.

Deoarece, între alte hotărâri ale sfântului Conciliu de la Trento, Ne revenea sarcina de a decide asupra editării și reformării cărților sacre, anume Catehismul, Breviarul și Misalul, după ce, cu ajutorul lui Dumnezeu, am editat deja Catehismul spre învățătura poporului și, pentru ca lui Dumnezeu să-I fie aduse laudele cuvenite, am corectat în întregime Breviarul, pentru ca Misalul să corespundă Breviarului, ceea ce este potrivit și firesc, întrucât se cuvine ca în Biserica lui Dumnezeu să nu existe decât un singur mod de psalmodiere și un singur rit pentru celebrarea Liturghiei, Ni s-a părut de acum înainte necesar să ne îngrijim cât mai curând de ceea ce mai rămânea de făcut în această privință, și anume: editarea Misalului însuși.

De aceea, am socotit că trebuie să încredințăm această sarcină unor învățați aleși; și, într-adevăr, aceștia, după ce au adunat cu grijă toate manuscrisele, nu numai pe cele vechi din Biblioteca Noastră Vaticană, ci și pe altele cercetate din toate părțile, corectate și lipsite de alterare, precum și hotărârile celor vechi și scrierile autorilor de seamă care ne-au lăsat documente privitoare la rânduiala acestor rituri, au restabilit Misalul însuși conform regulii vechi și riturilor Sfinților Părinți.

După ce acesta a fost revizuit și corectat, după o matură chibzuință, pentru ca toți să se folosească de această rânduială și de lucrarea pe care am întreprins-o, am poruncit să fie tipărit la Roma cât mai curând și, după tipărire, să fie publicat, pentru ca preoții să știe ce rugăciuni trebuie să folosească, care sunt riturile și care sunt ceremoniile pe care trebuie să le păstreze de acum înainte în celebrarea Liturghiilor.

Pentru ca toți să primească pretutindeni și să păzească cele ce le-au fost transmise de Biserica Romană, Mamă și Învățătoare a tuturor celorlalte Biserici, și pentru ca, de acum înainte și în timpurile viitoare, în toate bisericile patriarhale, catedrale, colegiale și parohiale din toate provinciile creștinătății, fie ele seculare sau aparținând oricăror ordine monastice, atât de bărbați cât și de femei, chiar și de ordine militare regulate, precum și în bisericile și capelele fără grijă de suflete în care celebrarea Liturghiei conventuale, cu glas înalt și cu cor, sau cu glas scăzut, după ritul Bisericii Romane, este obișnuită sau obligatorie, să nu se cânte sau să nu se recite alte formule decât cele conforme Misalului pe care Noi l-am publicat, chiar dacă aceste biserici au dobândit vreo dispensă printr-un indult al Scaunului Apostolic, printr-un obicei, printr-un privilegiu sau chiar printr-un jurământ, ori printr-o confirmare apostolică, sau sunt înzestrate cu alte îngăduințe oarecare; cu excepția cazului în care, de la prima lor întemeiere aprobată de Scaunul Apostolic sau în virtutea obiceiului, acesta sau instituția însăși au fost păstrate în aceste biserici de cel puțin două sute de ani în mod continuu, pentru celebrarea Liturghiilor. În acest caz, Noi nu suprimăm nicidecum acestor biserici instituția sau obiceiul de a celebra Liturghia; însă dacă acest Misal pe care Noi l-am făcut să fie publicat le-ar plăcea mai mult, după judecata Episcopului sau a Prelatului ori a întregului Capitlu, îngăduim ca, fără niciun impediment, ele să poată celebra Liturghia potrivit acestuia.

Prin prezenta Noastră constituție, care este valabilă în veci, am hotărât și poruncim, sub pedeapsa blestemului Nostru, ca pentru toate celelalte biserici sus-menționate folosirea misalelor lor proprii să fie retrasă și în întregime și pe deplin respinsă și ca niciodată să nu se adauge, să nu se scoată sau să nu se modifice nimic din Misalul Nostru, pe care tocmai l-am editat.

Am hotărât în mod riguros, pentru ansamblul și pentru fiecare dintre bisericile enumerate mai sus, pentru Patriarhi, Administratori și pentru toate celelalte persoane învestite cu vreo demnitate ecleziastică, fie chiar Cardinali ai Sfintei Biserici Romane sau având orice alt grad ori preeminență, ca, în virtutea sfintei ascultări, să lase deoparte pe viitor și să respingă în întregime toate celelalte reguli și rituri, oricât de vechi ar fi, provenite din alte misale de care s-au folosit până acum, și să fie ținuți să cânte sau să spună Liturghia după ritul, modul și regula pe care Noi le rânduim prin acest Misal, și să nu îndrăznească a adăuga, în celebrarea Liturghiei, alte ceremonii sau a rosti alte rugăciuni decât cele cuprinse în acest Misal.

Și, de asemenea, prin dispozițiile prezente și în virtutea autorității Noastre apostolice, acordăm și îngăduim ca acest același Misal să poată fi urmat în întregime în Liturghia cântată sau citită, în orice biserică ar fi, fără niciun scrupul de conștiință și fără a atrage vreo pedeapsă, condamnare sau cenzură, și ca el să poată fi folosit în mod valabil, liber și licit, și aceasta în veci.

Și, în același mod, am hotărât și declarăm că superiorii, administratorii, capelanii și ceilalți preoți, sub orice denumire ar fi numiți, precum și religioșii de orice ordin, nu pot fi constrânși să celebreze Liturghia altfel decât am rânduit Noi, și că niciodată și în niciun timp nimeni nu-i va putea sili sau constrânge să părăsească acest Misal ori să abroge prezenta rânduială sau să o modifice, ci aceasta va rămâne întotdeauna în vigoare și valabilă, în toată puterea ei, fără a se ține seama de hotărârile anterioare și de constituțiile și ordonanțele apostolice, precum și de constituțiile generale sau speciale provenite din concilii provinciale și generale, nici de uzul bisericilor sus-menționate, întărit printr-o prescripție foarte veche și imemorială, dar care nu urcă până la două sute de ani, nici de hotărârile sau obiceiurile contrare, oricare ar fi ele.

Dimpotrivă, voim și decretăm, cu aceeași autoritate, ca, după publicarea prezentei Noastre Constituții, precum și a Misalului, toți preoții care se află în Curia romană să fie obligați a cânta sau a spune Liturghia după acest Misal în termen de o lună; cei care se află dincoace de Alpi, în termen de trei luni; iar cei care locuiesc dincolo de munți, în termen de șase luni sau îndată ce acesta le va fi pus la dispoziție spre cumpărare.

Și, pentru ca în toate locurile de pe pământ acesta să fie păstrat fără corupere și ferit de greșeli și erori, interzicem, prin autoritatea Noastră apostolică și prin conținutul unor instrucțiuni asemenea celei de față, tuturor tipografilor care locuiesc în domeniul supus direct sau indirect autorității Noastre și Sfintei Biserici Romane, sub pedeapsa confiscării cărților și a unei amenzi de două sute de ducați de aur, de plătit Tezaurului Apostolic, iar celorlalți, oriunde ar locui în lume, sub pedeapsa excomunicării și a altor sancțiuni aflate în puterea Noastră, să nu îndrăznească în niciun chip a-l tipări sau a-l oferi ori a-l primi fără permisiunea Noastră sau fără o permisiune specială a unui Comisar Apostolic, însărcinat de Noi cu această grijă, și fără ca acest Comisar să fi confruntat cu Misalul tipărit la Roma, după ediția cea mare, un exemplar destinat aceluiași tipograf, pentru a-i servi drept model pentru cele pe care acesta trebuie să le tipărească, și fără să se fi stabilit mai înainte cu exactitate că el concordă cu acel Misal și nu prezintă nici cea mai mică abatere de la acesta.

Totuși, deoarece ar fi greu ca această scrisoare să fie transmisă în toate locurile creștinătății și adusă îndată la cunoștința tuturor, poruncim ca ea să fie publicată și afișată, după obicei, la Basilica Prințului Apostolilor și la Cancelaria Apostolică, precum și în Câmpul lui Flor, și să se tipărească de asemenea exemplare ale acestei scrisori, semnate de mâna unui notar public și întărite cu sigiliul unei persoane învestite cu demnitate ecleziastică, cărora trebuie să li se acorde pretutindeni, la toate popoarele și în toate locurile, aceeași credință, cu totul lipsită de îndoială, ca și cum ar fi prezentată sau expusă prezenta însăși.

Așadar, nimeni să nu îndrăznească nicidecum a încălca această pagină care cuprinde permisiunea, hotărârea, ordonanța, porunca, preceptul, concesiunea, indultul, declarația, decretul și interdicția Noastră, și nici să cuteze cu temeritate a se împotrivi dispozițiilor ei.

Iar dacă cineva ar îndrăzni să săvârșească o asemenea încălcare, să știe că va atrage asupra sa mânia lui Dumnezeu Atotputernic și a fericiților Săi Apostoli Petru și Pavel.

Dat la Roma, la Sfântul Petru, în anul una mie cinci sute șaptezeci al Întrupării Domnului, în ajunul Idelor lui iulie, în al cincilea an al Pontificatului Nostru.

Pius al V-lea, Papă