CATEHISMUL SUMMEI TEOLOGICE
R. P. Thomas PÈGUES

Ediția Adevărul de Veacuri – 1918 – în limba română – (517p)

Cum poate fi pusă la îndemâna tuturor comoara doctrinară a Summei Teologice a Sfântului Toma de Aquino?

Aceasta este lucrarea pe care și-a propus-o părintele dominican Thomas Pègues: să redea, sub forma limpede și riguroasă a unui catehism, ordinea, principiile și substanța doctrinală a marii opere a Doctorului Angelic.

Prin întrebări și răspunsuri succesive, cititorul este condus de la existența și natura lui Dumnezeu la misterul Preasfintei Treimi și al creației; de la natura omului și viața sa morală la virtuți, lege și har; iar apoi la misterul lui Isus Cristos, sacramente, Biserică și cele din urmă ale omului: moartea, judecata, cerul și viața veșnică.

Nu este o simplificare a tomismului, ci o sinteză catehetică ordonată după însăși arhitectura Summei Teologice, destinată să facă accesibilă credincioșilor una dintre cele mai înalte expresii ale doctrinei catolice.

Papa Benedict al XV-lea, felicitându-l pe autor pentru această lucrare, îi recunoștea meritul de a fi făcut bogățiile geniului Sfântului Toma accesibile atât celor mai puțin instruiți, cât și celor mai învățați.

Un catehism al rațiunii și al credinței, al vieții morale și al vieții supranaturale — o călăuză pentru cei care doresc să cunoască doctrina catolică în ordinea, claritatea și profunzimea tradiției tomiste.

BREVĂ A PAPEI BENEDICT AL XV-LEA 19
PREFAȚĂ 21

Partea întâi

Dumnezeu, Ființa suverană, izvorul și Stăpânul oricărei ființe 27

1. Existența 28
2. Natura și atributele 30
3. Operațiile 34
4. Persoanele 41
5. Opera creației 47
6. Lumea 49
7. Îngerii: natura lor 50
8. Viața lor intimă 52
9. Crearea îngerilor 54
10. Încercarea lor 55
11. Căderea îngerilor răi 56
12. Corpurile: crearea lor și opera celor șase zile 57
13. Omul: natura sa, sufletul său spiritual și nemuritor 61
14. Facultățile sale vegetative și senzitive 64
15. Inteligența sa și actul său de cunoaștere 66
16. Facultățile sale de a iubi; liberul său arbitru 71
17. Originea omului, sau crearea și formarea sa de către Dumnezeu 73
18. Starea de fericire în care a fost creat 75
19. Opera de conservare și de guvernare 78
20. Acțiunea personală a lui Dumnezeu în această guvernare — Minunile 80
21. Acțiunea făpturilor în această guvernare: ordinea universului 83
22. Printre îngeri: ierarhiile și ordinele 87
23. Acțiunea îngerilor buni asupra lumii corpurilor 95
24. Acțiunea îngerilor buni asupra omului: îngerii păzitori 96
25. Acțiunea îngerilor răi sau a demonilor 101
26. Acțiunea lumii materiale sau a ansamblului cosmosului 102
27. Acțiunea omului însuși 104
28. Punctul de convergență în care se regăsește întregul mers al guvernării dumnezeiești 105

Partea a doua
Omul, venit de la Dumnezeu și trebuind să se întoarcă la Dumnezeu 107

Secțiunea întâi — Privire generală asupra acestei întoarceri a omului la Dumnezeu 108

1. Asemănarea omului cu Dumnezeu în libera cârmuire a celor ce îl privesc 108
2. Despre scopul ultim al omului în toate acțiunile sale, care este fericirea 109
3. Despre obiectul acestei fericiri 112
4. Despre posedarea acestei fericiri 113
5. Despre mijlocul de a-și asigura această posedare, sau despre actele bune care o merită și actele rele care o fac să fie pierdută 115
6. Despre ceea ce trebuie să cuprindă actul omenesc pentru a fi un act bun și meritoriu sau un act rău și demeritoriu, vorbind despre merit și demerit în general 116
7. Despre mișcările afective care se află în om și care se numesc pasiuni 122
8. Despre virtuți, care pot și trebuie să fie în om principiul actelor sale bune 127
9. Despre darurile care încununează și desăvârșesc virtuțile 130
10. Despre fericiri și roadele Sfântului Duh, rezultat al virtuților și al darurilor 132
11. Despre vicii, care pot fi în om principiul actelor sale rele 134
12. Despre păcatul originar și despre urmările sale sau rănile naturii omenești 136
13. Despre gravitatea diferită a păcatelor și despre pedeapsa care li se cuvine 142
14. Despre păcatele de moarte și păcatele veniale 145
15. Despre principiul exterior care îl călăuzește pe om în acțiunile sale: sau despre lege 148
16. Despre diferitele legi: legea eternă 150
17. Legea naturală 151
18. Legea omenească 154
19. Legea dumnezeiască — Decalogul 157
20. Despre principiul exterior care îl ajută pe om în practicarea actelor bune: sau despre har 162

Secțiunea a doua — Privire amănunțită asupra întoarcerii omului către Dumnezeu 168

1. Despre actele bune sau rele considerate în amănuntul speciilor lor și potrivit condițiilor stării lor obișnuite printre oameni; virtuțile teologale 168
2. Credința: natura ei; condițiile actului său; Crezul (Credo); formula actului de credință; păcatele care i se opun: necredința; erezia; apostazia; blasfemia 169
3. Despre darurile Sfântului Duh care corespund credinței: înțelegerea și știința; viciile care li se opun: ignoranța, orbirea spiritului și obtuzitatea simțului 179
4. Despre preceptele privitoare la credință — despre învățământul catehetic și despre Summa Sfântului Toma de Aquino 183
5. Speranța: natura ei — viciile care i se opun: prezumția și deznădejdea — formula actului de speranță — cei care pot face acest act 187
6. Despre darul fricii, care corespunde virtuții speranței — frica servilă — frica filială 192
7. Despre preceptele privitoare la speranță 196
8. Caritatea: natura ei; actul principal; formula acestui act 199
9. Actele secundare sau efectele carității: bucuria, pacea, milostivirea, binefacerea, pomana, îndreptarea frățească 205
10. Viciile opuse carității și actelor ei: ura; tristețea rea sau dezgustul spiritual și lenea; invidia; discordia; cearta; schisma; războiul; încăierarea (duelul); sedițiunea; scandalul 211
11. Preceptele privitoare la caritate 221
12. Despre darul înțelepciunii, care corespunde carității — Viciul care i se opune 223
13. Despre virtuțile morale: prudența: natura; elementele; virtuțile anexe; speciile: prudența individuală, familială, regală, militară 228
14. Despre darul sfatului, care corespunde prudenței 233
15. Despre viciile opuse prudenței: imprudența; precipitarea; lipsa de considerație; nestatornicia; neglijența; falsa prudență; prudența cărnii; viclenia; dolul; frauda; falsa solicitudine 234
16. Despre preceptele privitoare la prudență 241
17. Dreptatea: natura ei; dreptul: dreptul natural; dreptul pozitiv; dreptul privat; dreptul public; dreptul național; dreptul internațional; dreptul civil; dreptul ecleziastic. Dreptatea legală; dreptatea particulară — Viciul opus 242
18. Actul dreptății particulare: judecata 245
19. Dreptatea particulară: speciile ei: dreptatea distributivă; dreptatea comutativă 247
20. Actul dreptății comutative: restituirea 248
21. Viciile opuse dreptății distributive: părtinirea persoanelor; — dreptății comutative: omuciderea; pedeapsa cu moartea; mutilarea; lovirea; încarcerarea 249
22. Despre dreptul de proprietate: îndatoririle pe care le implică — Încălcarea acestui drept: furtul și răpirea 252
23. Păcate împotriva dreptății prin cuvinte: în actul judecății: din partea judecătorului; — din partea acuzării; — din partea acuzatului; — din partea martorului; — din partea avocatului 256
24. Păcate prin cuvinte, în viața obișnuită: injuria; detracțiunea (clevetirea și calomnia); semănarea vrajbei; batjocura; blestemul 260
25. Păcate prin care aproapele este înșelat și se abuzează de el: frauda; camăta 265
26. Despre elementele virtuții dreptății: a face binele și a evita răul — viciile opuse: omisiunea; transgresiunea 268
27. Virtuțile anexe dreptății: religia; pietatea; observanța; recunoștința; grija răzbunării; adevărul; prietenia; liberalitatea; echitatea naturală 270
28. Religia: natura ei 271
29. Religia: actele sale interioare: devoțiunea; rugăciunea: natura; necesitatea; formula; Tatăl nostru sau Rugăciunea Domnească; eficacitatea 273
30. Actele exterioare: adorația; sacrificiul; darurile; obolul pentru cult; votul; jurământul; invocarea sfântului nume al lui Dumnezeu 280
31. Viciile opuse religiei: superstiția; divinația; ireligia: ispitirea lui Dumnezeu; sperjurul; sacrilegiul 283
32. Pietatea față de părinți și față de patrie 287
33. Observanța față de superiori 288
34. Recunoștința 290
35. Răzbunarea sau grija pedepsirii răului 291
36. Adevărul — viciile opuse: minciuna; simularea; ipocrizia 291
37. Prietenia — viciile opuse: disprețul; lingușirea 294
38. Liberalitatea — viciile opuse: avariția; risipa 295
39. Echitatea naturală (sau epichia) 298
40. Despre darul pietății, care corespunde dreptății și părților ei 299
41. Despre preceptele privitoare la dreptate, care sunt cele ale Decalogului: primele trei; ultimele patru 300
42. Tăria: virtutea; actul: martiriul — viciile opuse: frica; insensibilitatea; temeritatea 303
43. Virtuțile anexe: mărinimia — viciile opuse: prezumția; ambiția; slava deșartă — pusilanimitatea 304
44. Magnificența — viciile opuse: micimea; cheltuielile excesive 306
45. Răbdarea — îndelunga răbdare și statornicia 307
46. Perseverența — viciile opuse: moleșeala; îndărătnicia 308
47. Despre darul tăriei, care corespunde virtuții tăriei 309
48. Despre preceptele privitoare la tărie 310
49. Cumpătarea — abstinența — postul — viciul opus: lăcomia 311
50. Sobrietatea — viciul opus: ebrietatea 316
51. Castitatea; fecioria — viciul opus: desfrânarea 317
52. Virtuțile anexe cumpătării: continența — viciul opus: incontinența 320
53. Clemența și blândețea — viciile opuse: mânia; cruzimea sau ferocitatea 321
54. Modestia — smerenia — viciul opus: mândria; păcatul lui Adam și al Evei — naturalismul și laicismul 323
55. Studiositatea — viciul opus: curiozitatea 328
56. Modestia exterioară 329
57. Despre darul care corespunde virtuții cumpătării 331
58. Preceptele privitoare la cumpătare și la părțile ei 332
59. Suficiența virtuților și rolul lor — Dubla viață: activă și contemplativă; starea de desăvârșire — Viața religioasă — familiile religioase în Biserică 334

Partea a treia — Isus Cristos — calea întoarcerii omului la Dumnezeu 342

1. Misterul lui Isus Cristos sau al Cuvântului făcut trup pentru a-l readuce pe om la Dumnezeu 343
2. Potrivirea, necesitatea și armonia întrupării 344
3. Ceea ce Fiul lui Dumnezeu a luat de la noi și Și-a unit în întruparea Sa 346
4. Despre privilegiile sau prerogativele cu care Fiul lui Dumnezeu a voit să fie înzestrată natura omenească pe care Și-a unit-o în întruparea Sa; harul habitual sau sfințitor; virtuțile; darurile Sfântului Duh — harurile date în dar 348
5. Plinătatea harului care a fost în natura omenească a Fiului lui Dumnezeu întrupat 352
6. Harul capital propriu Fiului lui Dumnezeu întrupat, în natura Sa omenească 355
7. Știința luată de Fiul lui Dumnezeu în natura omenească pe care Și-a unit-o: știința beatifică; știința infuză; știința experimentală 360
8. Puterea luată de Fiul lui Dumnezeu în natura omenească pe care Și-a unit-o ipostatic 363
9. Defectele luate de Fiul lui Dumnezeu în natura omenească pe care Și-a unit-o ipostatic: din partea trupului; din partea sufletului 364
10. Despre consecințele întrupării Fiului lui Dumnezeu, potrivit felului în care Îl considerăm în Sine Însuși, sub rațiunea Sa de Cuvânt întrupat; cum putem și trebuie să ne exprimăm despre El 367
11. Despre unitatea sau multiplicitatea care este în El: în ceea ce privește ființa Sa; în ceea ce privește voința Sa; în ceea ce privește operația Sa 369
12. Despre consecințele întrupării Fiului lui Dumnezeu în raporturile Sale cu Tatăl: supunerea Sa față de Tatăl — rugăciunea Sa — preoția Sa 372
13. Filiația Sa dumnezeiască; predestinarea Sa 375
14. Despre consecințele întrupării Fiului lui Dumnezeu în raporturile Sale cu noi: că trebuie să-L adorăm; că El este Mijlocitorul lui Dumnezeu și al oamenilor 377
15. Cum s-a desfășurat printre noi misterul Cuvântului întrupat 380
16. Despre intrarea Fiului lui Dumnezeu în această lume la întruparea Sa: nașterea Sa din Fericita Fecioară Maria 380
17. Despre numele de Isus Cristos dat Cuvântului întrupat 384
18. Despre botezul lui Isus Cristos 385
19. Continuarea vieții lui Isus Cristos printre noi: ispitirea Sa; predicarea Sa; minunile Sale; Schimbarea la Față 386
20. Ieșirea lui Isus Cristos din această lume: Patima și moartea Sa; îngroparea Sa 389
21. Coborârea la iad 392
22. Glorificarea lui Isus Cristos: învierea Sa 394
23. Înălțarea Sa și puterea Sa de autoritate de-a dreapta Tatălui 395
24. Despre sacramentele lui Isus Cristos, care asigură oamenilor, ce alcătuiesc trupul Său mistic, Biserica, roadele misterelor mântuirii săvârșite în Persoana Mântuitorului: natura acestor sacramente; numărul și armonia lor; necesitatea; eficacitatea 398
25. Despre sacramentul Botezului: natura sa; ministrul acestui sacrament 402
26. Despre cei care pot primi acest sacrament; despre necesitatea lui pentru toți 404
27. Despre efectele acestui sacrament 407
28. Demnitatea și îndatoririle celor care au primit Botezul 409
29. Necesitatea, natura și efectele sacramentului Mirului; îndatoririle pe care le impune; instruirea religioasă pe care o cere 410
30. Care dintre cele două sacramente cere o mai mare instruire: Mirul sau Euharistia? 414
31. Despre sacramentul Euharistiei 415
32. Materia și forma sacramentului Euharistiei; transsubstanțierea; prezența reală; accidentele euharistice 417
33. Efectele sacramentului Euharistiei 422
34. Primirea sacramentului Euharistiei 426
35. Ministrul sacramentului Euharistiei 430
36. Celebrarea sacramentului Euharistiei sau Sfântul Sacrificiu al Liturghiei 432
37. Sacramentul Pocăinței: natura sa; virtutea pe care o implică 436
38. Efectele sacramentului Pocăinței 439
39. Despre partea penitentului în sacramentul Pocăinței: contrițiunea, mărturisirea și satisfacția 442
40. Despre ministrul sacramentului Pocăinței și puterea cheilor: dezlegarea; indulgențele; comuniunea sfinților; excomunicarea 449
41. Despre sacramentul Extremei Ungeri 454
42. Despre sacramentul Preoției: preoți, episcopi, Suveranul Pontif; Biserica, mama sufletelor 457
43. Despre sacramentul Căsătoriei: natura; impedimentele; îndatoririle; divorțul; a doua căsătorie; logodna 463
44. Starea intermediară a sufletelor după moarte, în așteptarea zilei învierii de obște: purgatoriul 471
45. Cerul 475
46. Iadul 480
47. Despre actul care hotărăște despărțirea între purgatoriu, cer și iad; sau despre judecată 483
48. Despre locul celor care nu sunt judecați: limbul copiilor 487
49. Despre sfârșitul lumii și despre ceea ce trebuie să-i urmeze 491
50. Învierea 493
51. Judecata de Apoi 500
52. Supliciul veșnic 505
53. Viața veșnică 507

Epilog 514

Rugăciune către Domnul nostru Isus Cristos 515

https://archive.org/details/catehismul-summei-teologice-r.-p.-thomas-pe-gues