Devoțiunea către Inima lui Isus s-a dezvoltat prin revelațiile către Margaret Mary Alacoque în secolul al XVII-lea. Ea cinstește iubirea infinită a lui Hristos pentru oameni. Este recomandată pentru repararea păcatelor și sfințirea sufletelor.

Rugăciuni către Inima lui Isus

Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte; Doamne, ca să-mi ajuți mie grăbește. 

I. Isuse, iubitorule de oameni, gândindu-mă la inima ta cea bună și văzând-o plină de dragoste și blândețe față cu cei păcătoși. simt bucurându-se inima mea și umplându-se de încredere că bine se va primi de tine. O câte păcate am făcut! Însă acum le plâng și le urăsc ca Petru și ca Magdalena cei pocăiți, pentru că prin ele te-am mâniat pe tine, Binele meu cel mai mare. Iartă-mă, și te rog pentru inima ta prea sfântă să-mi dai harul să mor mai bine decât să te mânii, și să trăies numai pentru a te iubi.

După aceea se spune o dată « Tatăl nostru» și de cinci ori «Slavă Tatălui», apoi: 

Dulce inimă a lui Isus al meu, fă-mă să te iubesc din ce în ce mai mult. 

II. Binecuvântez, Isuse al meu, inima ta pra smerită și-ți mulțumesc, că dându-mi-o drept model, nu numai mă îndemni a o imita, ci-mi arăți și-mi înlesnești calea prin atâtea înjosiri ce le-ai suferit. Ce nebun și nerecunoscător am fost! Cât am rătăcit! Iartă-mă! De acum înainte nu voi mai fi mândru, ci vreau să te urmez în mijlocul înjosirilor cu inima smerită, și să dobândesc pace și mântuire. Dă-mi putere, și voi binecuvânta în veci Inima ta. 

« Tatăl nostru» și cinci de «Slavă Tatălui».

III. Mă mir, Isuse al meu, de inima ta pra răbdătoare, și-ți mulțumesc pentru atâtea pilde minunate de suferință nebiruită ce ne-ai lăsat. Mă simt rușinat la vederea marii mele moliciuni, nerăbdătoare pentru cea mai mică suferința. O iubitul meu Isus, varsă în inima mea o dragoste fierbinte și statornică pentru necazuri, cruci, chinuri, pocăință, pentru ca, urmându-te la calvar, să ajung cu tine la slavă și bucurie în paradis. 

« Tatăl nostru» și cinci de «Slavă Tatălui».

IV. Iubite Isuse, când mă gândesc eu la inima ta cea blândă, atunci mă înspăimânt de a mea, așa de deosebită de a ta. Căci la o umbră, la un semn, la un cuvânt împotrivitor eu mă tulbur și mă jelesc. Iartă-mi rătăcirile mele și dă-mi harul ca pe viitor să imit, la orice împotriviri, blândețea ta neschimbătoare și așa să mă bucur de o pace necurmată. 

« Tatăl nostru» și cinci de «Slavă Tatălui».

 V. Să fie lăudată, o Isuse, inima ta cea mare, biruitoarea morții și a iadului, căci este vrednică de orice laudă. Eu sunt rușinat mai mult decât oricând, văzând inima mea așa de sfioasă, ce se teme de vorbele lumii; dar de acum înainte nu va mai fiastfel. Te rog, dă-mi o putere atât de îndrăzneață, încât luptându-mă și biruind pe pământ, să triumfez și să mă veselesc cu tine în Cer. 

« Tatăl nostru» și cinci de «Slavă Tatălui».