Scrisoare de aprobare a Dlui Canon
L. DELATTRE

Episcopia de Arras
Boulogne-sur-Mer, 25 aprilie 1917

Stimate Domnule Boulenger,

Ați binevoit a-mi comunica filele tipărite ale Manualului de instrucție religioasă pe care vă propuneți să-l dați în curând la lumină sub titlul simplu și plin de făgăduință: „DOCTRINA CATOLICĂ”.

Mulțumindu-vă pentru această delicată atenție, țin totodată să vă adresez cele mai sincere și mai cordiale felicitări pentru inspirația fericită a lucrării dumneavoastră, precum și pentru modul remarcabil în care ați știut să o realizați.

Ați înțeles că știința religiei este cea dintâi și cea mai însemnată dintre toate științele și aveți nobilul gând de a contribui, în partea ce vă revine, la a o face să strălucească în minți și în inimi.

Originalitatea lucrării dumneavoastră, ceea ce constituie mai ales meritul ei, în ochii mei, este metoda expusă de dumneavoastră în Prefața operei și urmată cu statornicie în fiecare dintre lecțiile sale. Modul în care dispuneți și prezentați materiile mi se pare, într-adevăr, potrivit pentru a le înlesni înțelegerea și a le întipări mai adânc în spirit.

Fără îndoială, expunerea dumneavoastră a doctrinei catolice este prea concisă, mai ales având în vedere bogăția fondului, pentru a putea înlocui învățământul oral al magistrului. Însă acesta se va socoti fericit de a putea pune la dispoziția elevilor săi un text atât de solid și de metodic rânduit, iar dacă i s-ar întâmpla să descopere vreo imperfecțiune în opera dumneavoastră, va voi, fără îndoială, răspunzând unei dorințe smerit exprimate de dumneavoastră înșivă, să o semnaleze pentru a vă ajuta să o faceți și mai desăvârșită.

Cu toate urările mele pentru succesul Manualului dumneavoastră și pentru larga sa răspândire, vă rog să primiți, stimate Domnule Boulenger, asigurarea vechii mele afecțiuni și a desăvârșitei mele dăruiri în Domnul nostru.

L. DELATTRE, Vic. Cap.

Prefață la prima ediție

Acest „Manual de instrucție religioasă” este destinat Caselor de educație și Cateheților voluntari. Prezentându-l publicului, nu avem pretenția de a crede că am făcut mai bine decât înaintașii noștri; nu avem decât meritul, sau poate vina — cititorii noștri vor judeca — de a fi făcut altfel.

Fără îndoială, „adevărul este veșnic și neschimbător ca Dumnezeu Însuși, Care singur îl posedă și îl înțelege în întregime. Dar dacă el nu se schimbă în natura sa, trebuie să fie împărțit în chip diferit: datoriile ca și trebuințele variază după epoci și după țări. De aceea cărțile care au putut fi excelente în momentul în care au fost publicate devin apoi insuficiente; întrebări noi, pe care strămoșii noștri nu le cunoșteau, se ridică în societățile noastre atât de complexe și atât de instabile.”

Aceste cuvinte ale Monseniorului Parisis, pe care de altminteri le ignoram când am început această lucrare, justifică pe deplin încercarea noastră: a împărți în chip diferit adevărul religios și a trata întrebările noi. Înainte de a supune opera noastră judecății cititorilor, se cuvine să le spunem câteva cuvinte despre metoda noastră și despre ideea directoare care ne-a călăuzit în lucrare.

Întregul operei se împarte în patru părți: Dogma, Morala, Mijloacele sfințirii și Cultul sau Liturgia. Fiecare parte constituie materia unui fascicul, afară de ultimele două, care sunt reunite într-unul singur.

Fiecare Lecție cuprinde: un tablou sinoptic, un vocabular, o dezvoltare, o concluzie practică, lecturi, un chestionar și teme scrise.

1° Tabloul sinoptic. Menit să slujească drept ajutor al memoriei, tabloul sinoptic urmărește un dublu scop. Înainte de lecție, el trebuie să dea elevului o idee despre chestiunile care vor fi tratate în dezvoltare. După lecție, el trebuie să fixeze în memorie ceea ce tocmai s-a învățat. Însă, atât înainte cât și după lecție, rolul principal al tabloului sinoptic este de a determina bine împărțirile și marile linii ale subiectului, de a reduce materia la un număr mic de puncte esențiale, mai pregnante și mai ușor de reținut. De aceea am avut cea mai mare grijă, pe de o parte, să punem cât mai multă claritate, iar pe de alta, să evităm încărcarea.

2° Vocabularul. Știința religiei abundă în termeni abstracți și în cuvinte savante; se întâmplă adesea ca ele să fie întrebuințate fără a li se înțelege adevărata semnificație: de aici erori și confuzii regretabile. Pentru a remedia această stare de lucruri, nu sunt aproape decât două mijloace: a suprima cuvintele dificile sau a le explica. În prima ipoteză, nu este de ajuns a suprima, trebuie a înlocui: se riscă atunci a substitui unui cuvânt dificil un cuvânt inexact și a răpi limbii teologice remarcabila sa precizie. A doua cale ni s-a părut preferabilă. Înainte de a intra în materia lecției, am socotit deci drept operațiune preliminară indispensabilă a preciza sensul sau diferitele sensuri ale cuvintelor importante care ar putea fi greșit înțelese. Este însă limpede că am fost nevoiți să limităm acest vocabular: în această privință, ca și în celelalte, am contat pe faptul că profesorul ne va fi ajutor.

Dacă se întâmplă uneori ca vocabularul să cuprindă detalii care nu intră propriu-zis în explicația cuvintelor, este pentru că nu le găseam loc în altă parte și pentru că ele ar fi putut împiedica cursul dezvoltării (de pildă: numele Apostolilor la Lecția a III-a).

3° Dezvoltarea. Înainte de a expune doctrina catolică, am ținut, ori de câte ori era cazul, să-i semnalăm adversarii și, în special, pe cei mai recenți — protestanți, raționaliști, moderniști — căci nu trebuie uitat că, dacă „adevărul este veșnic”, vrăjmașii săi nu sunt, și că, rămânând aceleași în fond, erorile nu au încetat totuși să varieze în formă. Nu am ezitat, așadar, să prezentăm obiecțiile dușmanilor Bisericii, cel puțin sub formă de întrebări, și ne-am străduit să le dăm cele mai bune răspunsuri.

Cât privește doctrina însăși, ne-am silit să dăm un rezumat substanțial și exact. Concizie, claritate, ordine și înlănțuire riguroasă atât a ideilor cât și a întrebărilor: acestea sunt însușirile de care am avut necontenit grijă. Se va observa, de altfel, că nu am neglijat nimic din procedeele tipografice pentru a atrage atenția și a ajuta memoria elevilor. Pe acest teren am fost pe deplin sprijiniți de editorul nostru, Domnul Emmanuel Vitte, căruia îi datorăm întreaga noastră recunoștință.

Dacă se va socoti că, adresându-ne tineretului școlilor creștine, am ridicat întrucâtva nivelul cunoștințelor pe care se poate în mod legitim a le cere, să nu ni se facă din aceasta o mustrare. Mai întâi, am prevenit acest neajuns, dacă neajuns este, punând cu litere mici chestiunile de dificultate mai mare sau de importanță mai mică, voind prin aceasta a arăta că aceste pasaje și chiar altele puteau, după voința profesorului, să devină materie facultativă.

Apoi am gândit că un manual de instrucție religioasă, rămânând manual, putea fi mai mult decât o carte de utilitate trecătoare; că sfârșitul studiilor profane, bacalaureatul sau brevetul, nu trebuiau să marcheze termenul studiilor religioase și că aceia care ar fi prins gust pentru aceste chestiuni de interes primordial ar putea, într-o zi, să-și reia vechiul manual și să găsească încă în el vreun folos.

4° Concluzia practică. Dacă ea se prezintă sub o formă relativ scurtă, aceasta nu înseamnă că am fi socotit această parte de mică însemnătate. Dimpotrivă, nu există lucrare mai urgentă decât formarea simțului religios al tineretului; însă ni s-a părut că acest lucru va fi împlinit mai bine de către catehet și că cuvântul său va suplini cu ușurință ceea ce lipsește unui text rece și în mod necesar incomplet.

5° Lecturile. Acestea sunt, în general, luate din Sfânta Scriptură: ele alcătuiesc, ca să spunem așa, documentația lecției precedente. Doctrina catolică sprijinindu-se aproape întotdeauna pe textele Vechiului și Noului Testament, nu poate fi lectură mai folositoare decât aceste înseși izvoare ale credințelor noastre.

6° Chestionarul, destul de scurt, nu este destinat profesorului, care știe mai bine decât oricine ce întrebări să pună, ci elevului, ca mijloc de a se asigura dacă stăpânește lecția pe care tocmai a învățat-o.

7° Temele scrise sunt, în realitate, o continuare a chestionarului: sunt întrebări ceva mai complexe, care cer mai multă reflecție, dar a căror rezolvare este întotdeauna posibilă, de îndată ce lecția sau lecțiile precedente au fost bine înțelese.

Aceasta este alcătuirea prezentei lucrări. Că metoda noastră nu este desăvârșită, că planul nostru a fost mai puțin bine executat decât conceput, nu ne este greu să o mărturisim cu smerenie. Însă orice operă este perfectibilă și, dacă frații noștri vor binevoi a se interesa de aceasta și a ne semnala lipsurile ei, vom ști să le primim cu bunăvoință și să ascultăm criticile lor drepte. Ei vor deveni atunci excelenți colaboratori, care ne vor ajuta să facem mai bine.

PRINCIPALELE LUCRĂRI CONSULTATE

VACANT și MANGENOT, Dictionnaire de théologie catholique. — D’ALÈS, Dictionnaire apologétique de la Foi catholique. — JAUGEY, Dictionnaire apologétique catholique. — Ad. TANQUEREY, Synopsis theologiae dogmaticae și HURTER, Theologia dogmatica. — NOLDIN, Theologia moralis. — GOUSSET, Théologie dogmatique et morale. — Jules SOUBEN, Nouvelle Théologie dogmatique. — WILMERS, Précis de la Doctrine catholique. — H. LESÊTRE, La Foi catholique. — P. GIRODON, Exposé de la Doctrine catholique. — GAGEY, Catéchisme du Concile de Trente. — Colecția L’Ami du Clergé. — Mons. D’HULST, Conférences de Notre-Dame de Paris. — VERHELST, Cours de religion. — AUDOLLENT și DUPLESSY, Explication du Catéchisme de Paris. — Dom CABROL, Dictionnaire d’Archéologie chrétienne et de Liturgie. Le livre de la Prière antique. — Mons. DUCHESNE, Origines du Culte chrétien. — Th. BERNARD, Cours de Liturgie romaine. — Dom GRÉA, La Sainte Liturgie. — T. DESLOGE, Études sur la signification des choses liturgiques. — MARTIGNY, Dictionnaire des antiquités chrétiennes.